În rădăcinile unui popor, anvergura sa istorică e dată de fapte și momente excepționale, create în contexte irepetabile și amprentate pe destinul acelui popor.
Un astfel de moment este și ceea ce s-a petrecut la 24 ianuarie 1859, când românii din dreapta și stânga Milcovului au înțeles că pot fi mai puternici ca națiune și au acționat în consecință. Actul de voință politică națională realizat atunci rămâne exemplar și mobilizator peste timp. Bornă esențială în traseul înfăptuirii unui ideal și mai puternic – Marea Unire din 1918, Unirea Principatelor a pus în mișcare resorturile naționale și a dat glas strigătelor surde de până atunci.
Alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al Principatelor Moldovei și Țării Românești a fost cel mai pur act patriotic al vremii. Depășind interese personale marginale, trecând peste diferențe minore, elite politice și oameni simpli, cărturari și mai puțin școliți au înțeles că scopul este unul comun, care reclamă curaj, demnitate și coagularea tuturor eforturilor. Altfel, momentul n-ar fi fost niciodată posibil.
Cum n-ar mai fi fost posibile urmările pozitive ale acelui act: modernizarea din temelii a statului, însușirea principiilor de guvernare și organizare proprii instituțiilor occidentale, schimbarea traseului „noii Românii” către spațiul european de civilizație. A fost momentul nașterii statului român modern, cu introducerea principiului separației puterilor, desființarea privilegiilor de clasă, responsabilitate politică. A fost momentul nașterii primului Parlament modern bicameral, primului Guvern, momentul organizării Armatei, Jandarmeriei, Curții de Conturi.
Cu atât mai importante și demne de subliniat mi se par aceste realizări, în tumultul vremurilor actuale, când, într-un fel sau altul, contextul reclamă din nou acțiuni ferme și demne în același timp pentru apărarea unor valori democratice și instituționale fundamentale. Reafirmarea demnității Parlamentului ca voce a Puterii în stat și nu ca ghidon al altor puteri a devenit iarăși actuală. Restabilirea limitelor de interferență între anumite instituții este și ea necesară. Democrația prin vot se cere respectată.
Iată, valori pe care Cuza, Kogălniceanu, Brătianu le-au promovat, sunt transferate ca moștenire către generații, cu aceeași obligație de a le respecta. Dacă vom face asta, momentul de la 1859 nu va fi fost în zadar.
Vă mulțumesc tuturor pentru că sunteți astăzi aici și că putem da un exemplu de comuniune, decență și spirit românesc!
Leave a Reply