Erasmus cu parfum de familie și un concurs cu supleanți la rampă
Pamflet de provincie, cu accente caragialiene și un nou episod din saga fotoliului de director.
La Micul Versailles de la Dobra, se pare că nici mobilitățile europene nu mai sunt ce-au fost. Dacă Erasmus a fost gândit pentru educația elevilor și dezvoltarea profesională a cadrelor didactice, ultimele relatări ridică o întrebare: când a devenit și o afacere de familie?
Potrivit informațiilor primite, doamna directoare ar fi călătorit alături de soț, iar alte cadre didactice ar fi fost însoțite de propriii soți și copii. O mobilitate europeană cu atmosferă de reuniune familială! Nimic rău în a călători în familie, desigur, numai că proiectele educaționale au niște reguli, bugete și beneficiari bine stabiliți.
Și aici încep întrebările: elevii au primit diurna prevăzută? Cine a suportat cheltuielile însoțitorilor? Este adevărat că tăvile cu cornulețe și cozonaci destinate copiilor ar fi fost consumate de adulții participanți? Din ce fonduri au fost achitate cheltuielile suplimentare?
Dar poate cea mai importantă întrebare este ce au câștigat copiii din această mobilitate. Cine a suplinit profesorii plecați? Cum s-a recuperat materia? Există un grafic al orelor recuperate? Ce s-a întâmplat cu elevii care nu au participat la deplasare?
Erasmus nu este turism cu antet european, iar PNRAS nu este o rubrică de bifat în raportul anual. Comunitatea are dreptul să vadă rezultate, nu doar fotografii.
Dar adevărata premieră se joacă marți, la concursul pentru funcția de director.
După ce actuala directoare nu a promovat concursul anterior, circulă relatări despre o mobilizare cu totul specială în jurul următoarei evaluări.
Două cadre didactice, educatoare, ar fi transmis mesaje de susținere actualei conduceri, însoțite de replici precum: „Lăsați, doamnă directoare, că îi arăt eu ei!” și, mai sugestiv, „Îi dăm 5!”.
Dacă aceste afirmații se confirmă, avem o problemă serioasă. De când se stabilește nota înainte de evaluare? Și de când comisia de concurs a devenit instrumentul unei revanșe personale?
Mai mult, potrivit informațiilor care ne-au parvenit, membra titulară desemnată din partea școlii ar urma să lipsească din nou, urmând să fie înlocuită de supleantă. Nici reprezentanta desemnată de administrația locală nu ar mai participa, după ce, conform relatărilor, nu ar fi fost de acord cu direcția dorită de celelalte persoane implicate. Locul său ar urma să fie ocupat tot de o supleantă.
Ce coincidență admirabilă! Titularii dispar, supleanții apar, iar concursul își continuă drumul.
Stimate domnule inspector școlar general, nu vă stârnește curiozitatea această succesiune de înlocuiri?
Marți, la evaluare, cine va fi prezent? De ce nu participă membrii titulari? Există justificări documentate? Cine verifică legalitatea înlocuirilor și, mai ales, cine garantează imparțialitatea comisiei?
Ar fi păcat ca un concurs pentru conducerea unei școli să ajungă să semene cu o distribuție stabilită în culise, în care fiecare actor știe deja ce replică are de spus și ce notă trebuie să primească un candidat.
Iar dacă tot vorbim despre interesul pentru școală, să nu uităm că, de peste 25 de ani, unitatea nu ar fi beneficiat de modernizări semnificative, în timp ce copiii edilului au ales școala din oraș.
Așadar, multă preocupare pentru cine ocupă fotoliul, dar unde sunt rezultatele concrete pentru elevi?
Marți nu ar trebui să fie ziua unei încoronări, ci ziua unui concurs corect.
La Dobra nu lipsesc nici mobilizările, nici deplasările europene, nici supleanții. Lipsește doar certitudinea că interesul copiilor este pus înaintea intereselor adulților.
Semnat: Un cronicar de provincie, care speră că marți se va evalua competența, nu capacitatea de a executa ordine. Iar cornulețele, măcar de data aceasta, vor ajunge la copii.

