November 17, 2026
News Ticker

Ionuț Ghibanu, Vicar Eparhial Arhiepiscopia Târgoviștei – Cine, oare, este aproapele meu?!

Cine, oare, este aproapele meu?
O întrebare rostită acum două mii de ani continuă să răsune cu aceeași putere și astăzi, în inimile și conștiințele noastre, chiar dacă părem mai înstrăinați ca oricând, iar spațiul virtual, pe care îl utilizăm tot mai mult, nu poate crea vreodată o comuniune autentică și deplină.
Suntem înstrăinați nu doar de aproapele nostru, ci și de noi înșine, de Dumnezeu și chiar de lumea cuvintelor, iar o mărturie elocventă a acestei realități este dominația violenței, a agresivității, a conflictelor și a războaielor care întunecă strălucirea splendidă a lumii noastre.
Clovni de tot felul se bulucesc să răpească speranța lumii și a noastră, vânzând iluzii la taraba mereu deschisă a viselor. Iar aceasta duce înstrăinarea la o scară nemaivăzută.
În Pilda Samarineanului Milostiv, Mântuitorul Hristos nu oferă doar o lecție morală despre ajutorarea aproapelui, ci ne descoperă că iubirea autentică reprezintă capacitatea de a vedea în celălalt, indiferent de ceea ce ne deosebește, pe Dumnezeu Însuși și de a avea disponibilitatea sufletească și generozitatea necesare pentru a fi alături de el, sprijinindu-l concret și dezinteresat.
Parcă toată viața noastră se desfășoară între Ierusalim și Ierihon, pe drumul acela plin de primejdii, unde întâlnim oameni care se luptă cu nevoile și lipsurile, cu sărăcia și bolile, cu singurătatea și grijile, cu nedreptatea și neliniștile zilei.
Asemenea preotului iudeu și levitului, și noi trecem mai departe, neoprindu-ne lângă vreunul dintre semenii noștri, deși am putea, pentru o clipă, să-i vedem neputințele și să-l ajutăm. Mereu altele au prioritate. Să nu credeți că levitul și preotul iudeu nu s-au oprit pentru că aveau inimile împietrite. Nu. Erau sclavii unei prescripții religioase iudaice care le interzicea să se apropie de morți sau muribunzi.
În spațiul virtual, poate că cel mai ușor devenim nepăsători față de aproapele, pentru că suntem interesați doar să ne spunem propriul „adevăr”, să propagăm propriul mesaj și atât, făcând din cuvinte numai mijloace de comunicare, și nu instrumente ale apropierii și comuniunii.
Uneori, parcă de nicăieri, apare un samarinean milostiv, străin de noi și de preocupările noastre, și ne oferă, total dezinteresat, atenția, bunăvoința, generozitatea, ajutorul și iubirea sa, devenind astfel un adevărat semn al milostivirii lui Dumnezeu. Și el ne scoate din moarte. Din acea moarte lăuntrică a sufletului, care ne cuprinsese și ne făcea indiferenți față de propria noastră viață, dar și față de aproapele. Pentru o clipă, ne arată intensitatea, pasiunea și frumusețea vieții. Iar când dispare, avem datoria de a-i călca pe urme și de a face și noi la fel cu cei de lângă noi.
Adică să le arătăm că nu sunt singuri, că frumusețea vieții constă în a ajuta și a dărui, iar scopul existenței noastre nu poate fi împlinit fără aproapele.
Într-o lume în care suntem adesea tentați să judecăm, să rușinăm, să condamnăm, să împărțim oamenii în categorii și să ridicăm ziduri între noi, Evanghelia de astăzi ne cheamă să construim punți, să deschidem porți și să creăm relații de colaborare și solidaritate.
Noi și lumea noastră avem nevoie de samarineni milostivi. Vindecarea rănilor contemporane nu stă în gesturi spectaculoase, teatrale sau publicitare, ci în acea bunătate discretă a fiecărei zile, acolo unde Dumnezeu ne-a așezat.
Suntem cu adevărat credincioși atunci când ne oprim lângă cel ce suferă, când ajutăm și când devenim aproapele celui aflat în nevoie. Ține minte: între graba de a merge mai departe și iubirea de a te opri lângă cel aflat în nevoie se hotărăște, de multe ori, adevărata măsură a sufletului nostru!
Iubite cititorule, poate că cel căzut la marginea drumului este bătrânul uitat de toți, copilul care are nevoie de încurajare și de cele necesare vieții, familia încercată de lipsuri sau vecinul care poartă în tăcere povara unei suferințe. Milostenia nu înseamnă doar a oferi ceva din ceea ce avem și ne prisosește, ci mai ales a dărui din ceea ce suntem: timp, atenție, ascultare, rugăciune și iubire. Adică din prezența noastră, acest dar magnific al existenței oferit celuilalt.
„Mergi și fă și tu asemenea!” Aici și acolo, acum și mereu! Acesta este îndemnul Evangheliei și mesajul acestei zile!

Ionuț Ghibanu – Vicar Eparhial Arhiepiscopia Târgoviștei

Facebook Comments Box
G-JNEY2X1LCL