November 19, 2026
News Ticker

Primim la Redacție: Micul Versailles de la Dobra – Supleanții, credința până la capăt și fotoliul mult râvnit (Episodul 3)!

Promisiune, promisiune… iar la Dobra, după cum se pare, promisiunile se respectă!

A venit și ziua cea mare. Concursul s-a încheiat, comisia s-a reconfigurat, supleanții au intrat în scenă, iar fiecare și-a jucat rolul până la capăt. Unii cu fidelitate desăvârșită, alții cu surprize greu de anticipat.

Cele două educatoare s-au ținut de cuvânt! Prima, de la grădinița din Dobra, ar fi ridicat miza cu un punct. Poate că atragerea copiilor la grădiniță nu a fost o preocupare la fel de importantă precum viața mondenă a localității, despre care ni s-a relatat că ar fi ocupat destul de mult din timpul său, în timp ce copiii ar fi rămas în grija colegei. Iar colega de la grădinița din Mărcești? Potrivit informațiilor primite, deși are 15 copii înscriși, zilnic ar frecventa grădinița doar aproximativ cinci. Dar ce mai contează frecvența copiilor când vine vorba despre fidelitatea față de o cauză? Cum să nu fii credincios până la capăt?

Numai că adevărata surpriză a venit de la cealaltă supleantă, cea care a înlocuit reprezentanta Consiliului Local. De profesie asistent medical, aceasta ar fi acordat nota 7, depășind cu mai mult de un punct punctajul celeilalte supleante. Iată că, uneori, chiar și în Versailles-ul nostru, fidelitatea are limite, iar independența de apreciere poate strica socotelile celor care se așteaptă la obediență.

Aici apare însă o întrebare care nu poate fi trecută cu vederea: îndeplinea supleanta toate condițiile legale de studii și eligibilitate pentru a face parte din comisia de concurs? Dacă există o condiție privind studiile universitare de licență, documentele trebuie să lămurească dacă aceasta era îndeplinită. Nu este o chestiune de simpatie, ci de legalitate.

Să ne întoarcem puțin la reprezentanta Consiliului Local. Potrivit informațiilor care ne-au fost transmise, edilul și-ar fi retras reprezentanta, colegă de partid, pe motiv că nu ar fi dat dovadă de suficientă ascultare. În locul acesteia a ajuns supleanta de profesie asistent medical. Iar rezultatul? O notă care nu s-a încadrat în așteptările presupuse ale edilului. Se pare că nici înlocuirile nu mai sunt ce-au fost!

Nu ar fi prima dată când, potrivit relatărilor din comunitate, edilul ar sancționa lipsa de supunere a unor consilieri, inclusiv prin retragerea sprijinului politic. Oare trebuie ca și în administrația locală să existe o singură voce, un singur punct de vedere și o singură doctrină: aceea a ascultării necondiționate?

Și, ca tabloul să fie complet, a lipsit și reprezentanta propusă de Consiliul Profesoral. Coincidență peste coincidență! Într-un concurs în care fiecare membru al comisiei ar trebui să contribuie la o evaluare obiectivă, componența acesteia ajunge să fie subiect de discuție mai mult decât competența candidaților.

Iar rezultatul final a venit: candidata ajunsă în finală a promovat la limită, în timp ce directoarea s-ar fi întors în școală extrem de nemulțumită, reproșând celor din jur: „Nu m-ați sprijinit!”

Se mai spune că a fost chemat și primarul, la fel de nemulțumit de punctajul acordat de supleanta care înlocuise reprezentanta Consiliului Local. Așadar, nota 7 a devenit motiv de supărare. Oare de când trebuie ca membrii unei comisii să răspundă așteptărilor celui care i-a desemnat, în loc să răspundă propriului discernământ profesional?

Și, pentru că orice poveste de familie are nevoie de întreaga familie, și-a făcut apariția și soțul doamnei directoare, cunoscut deja din episodul călătoriilor Erasmus. O adevărată reuniune! Ni s-a relatat că doamna directoare ar fi avut obiceiul să însoțească atât supleanta, cât și reprezentanta comisiei, pentru a le transmite ultimele indicații înaintea concursului. Dacă aceste relatări se confirmă, poate că instituțiile competente ar trebui să verifice unde se termină sprijinul colegial și unde începe influențarea unei evaluări.

Dar să revenim la întrebarea care a însoțit întreaga trilogie:

Ce miză atât de mare există în spatele acestui fotoliu de director?

Ce performanțe manageriale extraordinare justifică atâta agitație, atâtea schimbări, atâtea supărări și atâtea presupuse intervenții?

Să fie modernizarea școlii? Atragerea elevilor? Creșterea calității educației? Recâștigarea încrederii părinților?

Pentru că, dacă ne uităm la alegerile făcute de familiile din comunitate, apar întrebări incomode. Așa cum am menționat și în ediția precedentă, mezinii edilului nu frecventează școala din Dobra. Potrivit informațiilor primite, nici copiii unor angajați ai Primăriei nu ar urma cursurile acestei școli, unii fiind înscriși la Târgoviște. Iar despre nepoții doamnei directoare ni s-a relatat că nici aceștia nu ar fi fost înscriși la școala pe care o conduce.

Firește, fiecare părinte are libertatea de a alege școala pe care o consideră potrivită pentru copilul său. Dar atunci când nici măcar familiile celor care cunosc din interior instituția nu par să o aleagă, comunitatea are dreptul să întrebe: ce anume ar trebui să-i convingă pe ceilalți părinți să-și lase copiii aici?

Și să nu uităm de mult discutatul capitol Erasmus! Proiectele europene ar trebui să fie despre elevi, despre oportunitățile lor și despre experiențe educaționale autentice. Nu despre vacanțe în familie, dacă relatările primite se confirmă.

Au fost invocate deplasări în care directoarea ar fi fost însoțită de soț, iar alți profesori de propriii soți și copii. Au apărut întrebări despre diurnele elevilor, despre cornulețele și cozonacii destinați copiilor, despre mesele la restaurant și despre cheltuielile însoțitorilor. Cine a suportat aceste costuri? Au primit elevii toate drepturile care li se cuveneau? Ce s-a întâmplat cu orele profesorilor plecați și cum au fost recuperate? În timp ce unii se bucurau de activitățile proiectului, au fost asigurate condițiile necesare pentru ca ceilalți elevi să nu fie lăsați în urmă?

Dacă tot vorbim despre educație europeană, poate ar fi bine să aflăm și dacă beneficiarii principali au fost copiii sau adulții care i-au însoțit.

Așadar, doamnelor și domnilor, după trei episoade, am ajuns la finalul acestei povești. Nu ne interesează culoarea politică a nimănui, nici alianțele de partid și nici prieteniile de la nivel local. Ne interesează dacă o instituție publică funcționează în interesul copiilor, dacă un concurs este organizat legal și imparțial și dacă oamenii care ocupă funcții de conducere își asumă responsabilitatea față de comunitate.

Fotoliul a fost ocupat. Dar respectul nu se câștigă prin punctaje, supleanți sau loialități politice. Se câștigă prin rezultate.

Iar școala din Dobra nu are nevoie de o curte regală, de supuși credincioși sau de reuniuni de familie. Are nevoie de elevi, de profesori implicați, de condiții decente și de o conducere care să pună educația înaintea oricărei ambiții personale.

Cortina cade peste trilogie, dar întrebările rămân deschise. Iar instituțiile competente au acum ocazia să răspundă prin verificări și documente, nu prin tăcere.

Pentru că, în această poveste, adevărata întrebare nu este cine a câștigat fotoliul, ci dacă au câștigat copiii.

Un cronicar de provincie…

Facebook Comments Box
G-JNEY2X1LCL