Povestea lui Ionuț Mustățea
✍ Nu mă consider diferit sau ghinionist pentru că nu am crescut în familia naturală, ci norocos, pentru că am ajuns în grija “mamei”, asistentul maternal Șerban Elena, care ne-a crescut pe mine și pe sora mea geamănă până la vârsta de 20 de ani.
Sunt norocos că am crescut într-o familie de oameni buni, am avut un loc pe care l-am numit acasă, mâncare și cele necesare pentru a ajunge adultul care sunt astăzi. Managerul de caz și alte persoane din DGASPC au fost alături de mine, m-au sprijinit în orice situație, de când am încetat măsura de protecție asistentul maternal m-a ajutat în continuare, m-a ajutat să-mi găsesc o locuință și o vizitez săptămânal. “Mama” m-a susținut pe toată perioada școlii.
Am terminat 12 clase, am toate examenele luate, am un loc de muncă sigur (macaragiu calificat, dețin atestate pentru grupele A, C și E). Mi-am dorit să obțin această calificare și am reușit. M-am integrat foarte bine în colectivul locului de muncă și sunt mulțumit de cum au decurs lucrurile până în prezent.
⏳Am ieșit din sistemul de protecție socială cu indemnizație lunară, care mă ajută foarte mult să plătesc chiria pentru mine și sora mea și întreținerea. Din nou, consider că am fost norocos să primesc acest ajutor. Am primit toate informațiile din cadrul DGASPC Dâmboviţa și am știut exact unde să merg să depun actele.
Sfatul meu pentru adolescenții care urmează să fie independenți este să își termine/continue studiile, minim 12 clase, plus bacalaureat, să-și găsească un loc de muncă stabil și să nu renunțe la visurile lor! Este un drum greu, dar nu imposibil!
✨Și eu mai am multe de făcut pentru mine, dar sunt încrezător că voi reuși de fiecare dată!
Multe multumiri Dgaspc Dâmboviţa pentru sprijin.
#ANPDCA #delaabandonlasucces #indemnizatie #tineri #sistemdeprotectie #asistentamaternala
