Între îndoiala credinței și credința îndoielnică!
De-a lungul timpului, mulți au încercat tot felul de definiții ale omului care să surprindă aspectele fundamentale ale existenței noastre, una fiind aceea de persoană plină de mirare și de uimire.
Aceasta poate fi lentila autentică prin care l-am putea înțelege pe Sfântul Apostol Toma, pentru că el, deși numit necredinciosul de unii, a dorit să se încredințeze de prezența reală a lui Iisus Cel Înviat. Nu pentru că nu era convins de Învierea Lui, ci pentru că manifesta un gest de sacră adorație, în care uimirea și mirarea deveniseră laudă, cunoaștere sfântă și bucuria cunoașterii.
Sfântul Apostol Toma este astfel “patron” al cunoașterii, al filosofiei adevărate și cel care ne arată că îndoiala nu este rea în sine, ci este expresia dorinței de a înainta pe drumul vieții, descoperind cu fascinație splendoarea creației și magnifica lucrare a lui Dumnezeu în istoria mântuirii.
Credința adevărată nu înseamnă lipsa îndoielii, ci fac din îndoială instrumentul ctitoririi acelei inexpugnabile citadele a speranței și a iubirii, mijloc de a urca mereu pe o treaptă către cer.
Desigur, există și dintre aceia cu credință îndoielnică și care, culmea, sunt tocmai cei care nu se îndoiesc de nimic, care au impresia că nu au nevoie de cunoaștere și de a ști. Nu întâmplător un mare reprezentant al gândirii occidentale spunea că se teme de cel ce citește numai o singură carte, chiar și dacă aceea ar fi Biblia!
Pare scandalos, nu? Dar, nu este așa! Biblia, ca de altfel orice altă carte, nu poate fi înțeleasă fără alte cărți și cunoștințe. Este ceea ce se numește astăzi intertextualitate.
Când nu te îndoiești de nimic, totul îți este neclar și confuz. Este numai iluzia certitudinii, pentru că certitudinea se construiește cu îndoială și căutare, iar cine nu caută, nu poate găsi!
Vă aduceți aminte, chiar Domnul Însuși spune: ”caută și vei găsi!”. Cunoașterea, așadar, presupune căutare, luptă și dorință de a ști…!
Credința Sf. Ap. Toma este una puternică și roditoare tocmai pentru că este clădită pe căutare și acea frumoasă și sacră îndoială. Și astăzi vedem pe mulți dintre contemporanii noștri care au impresia că, atunci când nu se îndoiesc, sunt pe deplin credincioși, ori dacă văd pe cel care caută cu înverșunare, cred că este semnul necredinței. Deloc!
A căuta este o necesitate de viață! Așa ar trebui să vedem și să apreciem contemporaneitatea. Să nu ne lăsăm înșelați de cei care doar fac gesturi ale credinței, dar nu cred în mai nimic și să nu credem că cei care sunt familiari cu îndoiala, nu pot fi buni credncioși!
Să credem, căutând cu înverșunare și cu fascinația mirării, precum Sf. Toma sau acel Saul care a devenit mai apoi marele apostol Pavel și cel care a oferit direcția fundamentală a misiunii ecleziale antice!
Hristos a înviat!
Pr. Dr. Ionuț Ghibanu – Vicar Eparhial Arhiepiscopia Târgoviștei
Facebook Comments Box
