După mai bine de 35 de ani în care am trăit handbalul cu o pasiune totală, în calitate de jucător si arbitru ,văd cu amărăciune cum acest sport este tras în jos de oameni care nu înțeleg, nu iubesc și nu respectă ceea ce înseamnă cu adevărat performanța și spiritul handbalului. Întreaga mea carieră a fost clădită pe muncă, disciplină și respect față de regulile jocului și față de oamenii din jur. Ce primesc în schimb din partea actualei conduceri a Federației Române de Handbal, condusă de Constantin Din? Ignoranță. Dispreț. Lipsă de respect.
De trei ani de zile, de când această nouă “eră” a început, am fost complet ignorat, așa cum au fost ignorați mulți oameni de valoare ai handbalului românesc. Nici o solicitare, nici o propunere, nici oinvitație la dialog – doar un zid de tăcere ridicat de o conducere interesată mai degrabă de imagine și jocuri de culise decât de reconstrucția reală a unui sport aflat în agonie.
Constantin Din și anturajul său nu au venit să construiască, ci să conserve o stare de mediocritate care le servește propriilor interese. Sub masca modernizării, au fost perpetuate aceleași practici de selecție netransparentă, promovare pe criterii obscure și marginalizare a valorilor autentice. Iar rezultatele sunt evidente: România nu mai contează în handbalul mondial, iar tinerii talentați nu mai văd nicio perspectivă reală de afirmare în acest sistem bolnav.
Ce este cel mai grav? Această conducere nu doar că greșește, dar refuză să învețe. Criticile nu sunt privite ca șanse de îmbunătățire, ci ca atacuri personale. Oricine îndrăznește să spună adevărul este etichetat drept dușman. Spiritul de echipă, esențial în sport și în orice construcție sănătoasă, a fost înlocuit de o atmosferă de frică, neîncredere și tăcere forțată.
Din poziția mea de fost arbitru cu o carieră de trei decenii, îmi permit să spun clar și răspicat: handbalul românesc nu are viitor cu astfel de lideri. Un președinte care își ignoră propriii oameni, care își conduce federația prin indiferență și aroganță, care refuză colaborarea și dialogul, nu merită să stea în fruntea unei comunități atât de muncitoare și pasionate.
Handbalul românesc are nevoie urgentă de o trezire. De oameni noi, de idei proaspete, de lideri care să iubească sportul mai mult decât propriile ambiții personale. Eu, Harabagiu Matei Robert, nu voi tăcea și nu voi accepta să asist pasiv la distrugerea a ceea ce am construit cu greu, pas cu pas, într-o viață întreagă dedicată handbalului. Este timpul să spunem lucrurilor pe nume,această conducere trebuie să plece!
Să aveți o minte dreaptă cu adevărat și sunt sigur că oamenii dedicați acestui sport să deschidă ochii pentru a vedea în al doisprezecelea ceas ca așa nu se mai poate!
Robert Harabagiu
Facebook Comments Box
