Primăria Bezdead! 13 Mai – Ziua Internațională a Dorului!

Astăzi, 13 mai 2024, ne este DOR de scriitorul 𝐏𝐫𝐨𝐟. 𝐕𝐢𝐜𝐭𝐨𝐫 𝐃𝐚𝐯𝐢𝐝𝐨𝐢𝐮, autorul Monografiei Comunei Bezdead (n. 25 septembrie 1933 – d. 30 septembrie 2023). Monografia „𝑽𝒂𝒕𝒓𝒂̆ 𝒔̦𝒊 𝒐𝒂𝒎𝒆𝒏𝒊 𝒊̂𝒏 𝒇𝒓𝒆𝒂𝒎𝒂̆𝒕𝒖𝒍 𝒗𝒓𝒆𝒎𝒊𝒊” o găsiți pe sit-ul bezdead.ro, aici: https://www.bezdead.ro/2306-2/

Cităm:

„𝐕𝐢𝐜𝐭𝐨𝐫 𝐃𝐚𝐯𝐢𝐝𝐨𝐢𝐮 – 𝐝𝐢𝐧 𝐄𝐟𝐞𝐦𝐞𝐫 𝐢̂𝐧 𝐄𝐭𝐞𝐫𝐧𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞

„Cu prima pagină a acestei cărţi deschidem porţile unei Cetăţi. Ea se numeşte Bezdead. De la această cetate pleacă întreg universul, pentru mulţi. Pentru unii, fiindcă aici este izvorul vieţii lor, pentru alţii, deoarece vor găsi, prin trăirea în ficţiune, prin asemănări sau deosebiri, satul lor, locul copilăriei, al iubirii, al visurilor şi al împlinirilor.

Neaflând o carte despre sat, am încercat a o face. Am văzut doar manuscrise (pr. Gh. Panaitescu, înv. Gh. N. Ropotan). Dar lucrarea noastră se vrea a fi o carte despre oamenii care au fost, sunt şi vor fi bezdedeni. Despre preocupările lor, despre evoluţia şi dârzenia lor.

Omul nu-i un pom! Revine la obârşie, dacă nu fizic, întotdeauna spiritual. Revine la locurile care l-au dat ţării, neamului, universului. De aceea, în filozofia noastră, a românilor, există categoria 𝐃𝐎𝐑𝐔𝐋𝐔𝐈, categorie ce compune fiinţa noastră. Dispariţia dorului ar fi o despărţire de Timp, de Viaţă, de noi înşine.

𝐃𝐨𝐫𝐮𝐥 e pulsul adânc al trăirii.

𝐃𝐨𝐫𝐮𝐥 e tinereţe, muncă, nelinişte. Dorul e amintire, dragoste, durere.

𝐃𝐨𝐫𝐮𝐥 e nevoia de împlinire, chemarea adâncă a materiei, temperatura magmei sufletului nostru, impulsul substanţei aprinse a trupului nostru.

Omul de pe aceste plaiuri ale Bezdeadului are 𝐃𝐎𝐑𝐔𝐋 locurilor natale chemându-l, iar el „aude” şi revine a se adăpa la un izvor nesecat şi a se aprinde de la focul nestins al sufletului satului, amintindu-şi de versurile lui Blaga:

Lângă sat iată-mă iarăşi

Prins cu umbrele tovarăş.

Regăsindu-mă pe drumul

Începutului, străbunul.

Câte-s altfel – omul, leatul!

Neschimbat e numai satul

După-atâţi prieri şi toamne

neschimbat ca Tine, Doamne.

Aur scutură alunul.

Fluier zice. Cade fumul.

Greierii părinţilor

Mulcom cântă, mulcom mor.

Cu aroma-i ca veninul

Aminteşte-mi-se arinul.

Mult mă mustră frunza-ngustă.

Vântul lacrima mi-o gustă.

Cu ultima filă „închidem porţile şi tragem cheile”, cu mângâierea că am împlinit un vis al Bezdeadului: acela de a avea o istorie scrisă.

Avem liniştea că am comunicat despre sat şi că am trimis spre toţi dorul de sat.

O carte ţie, 𝐁𝐄𝐙𝐃𝐄𝐀𝐃!

O carte vouă, bezdedenilor!

O carte ţie, cititorule de oriunde!

𝗕𝗲𝘇𝗱𝗲𝗮𝗱, 𝟭𝟱 𝗮𝗽𝗿𝗶𝗹𝗶𝗲 𝟮𝟬𝟭𝟯, 𝗩𝗶𝗰𝘁𝗼𝗿 𝗗𝗮𝘃𝗶𝗱𝗼𝗶𝘂”