Bogdan Teodorescu, semnal de alarmă! Au ajuns ambulanțierii să nu aibă loc de particulari!

Nu am mai scris nimic, în ultima perioadă, despre ce se întâmplă pe la Serviciul Județean de Ambulanță Dâmbivița. Nu că ar fi totul perfect dar, în ianuarie, i-am promis Măriei, asistenta cu care am lucrat, că nu voi face niciun demers împotriva șefilor. Spera și ea ca să primească la evaluare nota 5 și să promoveze.

Dar, cum astăzi este 1 februarie, iar ieri s-au întâmplat niste lucruri, m-am gândit să le fac publice, cu speranța că nu se vor mai repeta. Nici mie, și nici altor colegi.

Să o luăm cu începutul.

Pe 31 ianuarie, după o săptămână de pus câte 3 litrii de apă în fiecare zi în ambulanță, a dat bunul Dumnezeu și a cedat și alternatorul.

Cu ce să lucrez ?

Am contactat directorul tehnic, seful ierarhic superior, care a decis să lucrez pe ambulanța 83.

Am pornit-o. În bord martorul SRS, rosu, aprins. Fugiseră airbag-urile. Siguranță zero.

Am contactat din nou directorul tehnic care a decis să lucrez pe ambulanța 35. Am pornit-o. Mesaj ” check brake wear”. La asta fugiseră frânele.

Am tras aer în piept și am încercat să mă calmez și să gândesc practic.

Riscurile au început să crească progresiv pe măsură ce schimbam mașinile. De la alternator, am trecut la airbag-uri și am ajuns la frâne. Mi-a fost frică să mai schimb ambulanța, gândindu-mă că în ritmul ăsta, o să primesc una fără casetă de direcție.

Ar fi de râs dacă nu ar fi de plâns. Vorbim totuși de mașini care efectuează transport în regim de urgență si se deplasează cu un anumit regim de viteză.

Toate astea se întâmplă în situația în care Ambulanța Dâmbovița dispune și de mașini care corespund din punct de vedere tehnic, dar care nu sunt scoase în teren pentru că sunt pe ele titulari colegi pe care nimeni nu îndrăznește să-i deranjeze.

Ca să scoți în teren o astfel de ambulanță, trebuie să ai coloană vertebrală și autoritatea necesară.

De “cojones”, nu vorbim că nu este cazul.

Se preferă să fie ținute în teren ambulanțe cu defecțiuni grave, decât să fie deranjați “ambulanțierii-coproprietari”.

Domnilor decidenți din SAJ Dâmbovița, știu că eu nu contez, probabil că mort aș tăcea și nu v-aș mai deranja, dar gândiți-vă că în ambulanță se găsește și o asistentă care are o familie care o așteaptă acasă și un pacient care deja se află într-o vulnerabilitate.

Nu ne omorâți !!!!!

Luați măsuri și reparați mașinile la timp!

Stiu că este greu când 90% din timpul de lucru al personalului tehnic de întreținere este ocupat de reparația altor mașini și nu a ambulanțelor.

Au ajuns ambulanțierii să nu aibă loc de particulari.

Este la atelier ca în Vitan. Se repară mașinile dealeri-lor de mașini second hand, a bișnițarilor de mașini, whatever.

Toți au prioritate, mai puțin ambulanțele. Ele se pot deplasa cu defecțiuni care afectează siguranța echipajului și a pacienților din ambulanțe.

Sper să înceteze fenomenul și resursa umană și tehnică a SAJ Dâmbovița să fie folosită în exclusivitate pentru remedierea imediată a defecțiunilor apărute la ambulanțe.

Lucrurile nu vor rămâne așa!!!!!

Mă voi adresa și Parchetului. Trebuie să existe o incadrare juridică în codul penal care să facă referire la punerea în pericol a vieții echipajului și a pacienților în situația în care suntem obligați să intervenim cu ambulanțe care au defecțiuni majore la sistemele de siguranță și de frânare.