Pr. Dr. Ionuț Ghibanu, Vicar Eparhial Arhiepiscopia Târgoviștei! Prietenia adevărată nu moare niciodată!

Spectacolul vieții ne aduce înainte fel și fel de oameni, chipuri, măști, interese și tot ceea ce ține de manifestarea umanului, cu bune și cu rele.

Să nu uităm că Cel Dintâi Prieten al nostru trebuie să fie Domnul! El ne scoate din orice moarte! Prietenia trebuie să fie o prezență binefăcătoare, frumoasă și plăcută. Trebuie să fie cea care ne ajută să nu pierdem rostul vieții. Să știm că nu trăim singuri și mai ales că înaintea încercărilor vieții nu suntem singuri! Lazăre, vino! Acestea sunt cuvintele magnifice după care inima noastră tânjește. Indiferent de necaz, dincolo de orice ai fi pățit sau ai fi făcut, ești prietenul meu, te iubesc și mergem împreună mai departe!

Desigur, am dori măcar în anumite momente ale vieții să auzim astfel de cuvinte. Dar, dacă urechile trupului nu le aud, atunci, coborând în tăcerea sufletului, vom auzi vocea Domnului! Da, căci El niciodată, dar absolut niciodată nu abandonează, nu uită, nu părăsește și, mai ales, nu este impasibil la nimic din ceea ce ne privește! El este întotdeauna tovarășul nostru de drum, prietenul sau camaradul (pentru că utilizez aceste cuvinte fără ideologizare, am preferat sinonimia aceasta) care merge cu fidelitate maximă pe orice drum am merge. Adesea nevăzut, dar sigur!

Și, de aceea, știu că nici măcar moartea nu poate frânge o astfel de prietenie, iar viața-i celebrează prezența!