Pr. Dr. Ionuț Ghibanu, Vicar Eparhial Arhiepiscopia Târgoviștei! Iubirea – sensul și vocația vieții noastre!

Dacă am privi cu sinceritate la ceea ce dă sens și plinătate vieții noastre am constata că numai iubirea este singurul fundament al existenței noastre, ceea ce ne dă puterea de a păși cu bucurie pe drumurile lumii noastre!

Nimic nu poate umple foamea de sens și dorința profundă de împlinire, sădite de Creator în adâncul sufletelor noastre. De fapt, este vorba despre necontenita căutare a Lui în tot ceea ce facem, în tot ceea ce vedem, în tot ceea ce sperăm… Și când nu-L găsim, ne umplem speranța cu ceea ce găsim: lucruri materiale, ambiții de tot felul, preocupări, nobile de altfel, dar nepotrivite pentru a face din ele țel de viață și câte și mai câte.

A, desigur, iubim! Iar aceasta ne face să dăm curs vocației noastre profunde și căutării Creatorului. Iubim și aceasta ne aseamănă cu el. Iubim și aceasta ne descoperă pe cale. Iubim și aceasta este minunea existenței.

Bineînțeles, nu toate iubirile împlinesc și sunt salvatoare, nu toate poartă în ele germenele nemuririi, nu toate ne sunt folositoare! Nu toate mântuiesc! Iar, aceasta a văzut-o cel mai bine Sf. Cuv. Maria Egipteanca, teribila ascetă a secolului al patrulea creștin, care ne-a arătat că unica iubire înnoitoare și transformatoare este cea de Dumnezeu!

Adesea, pe aceasta o descoperim însă prin iubirea aproapelui, prin intermediul prieteniei sau chiar prin intermediul unei mari iubiri. Și, vă rog, nu vă scandalizați, este vorba despre iubirea autentică, curată, intensă și profundă. Nu vorbesc despre patimi, tentații și amăgiri! Este vorba despre faptul că iubirea noastră din iubirea Lui se naște, iar a iubi ne aseamănă cu Dumnezeu. Acesta este motivul pentru care ura, răutatea, închistarea, separarea și altele asemenea nu fac decât să ne amplifice ego-ul și să ne facă să ne credem a fi autosuficienți.

Avem deci nevoie să iubim, să dăruim, să ajutăm, să fim alături, să ne bucurăm de mărețul dar al vieții, împărtășind iubire și bunătate!

Chiar dacă nu trăim în deșert, deși nu am trăit experiențele Sf. Maria Egipteanca ce căuta greșit iubirea în patimă și pofte, totuși putem să aprofundăm desăvârșirea, zi de zi, iubind și numai iubind, dăruind și oferind bunătate, speranță și lumină!

Să iubim și să nu uităm niciodată că iubirea este sensul și vocația vieții noastre!