
LIMBA ROMÂNĂ E O COMOARĂ!
Ne-a învrednicit Bunul Dumnezeu pe noi, românii, să ne bucurăm de frumusețea unei limbi fascinante, ce reflectă în chip minunat strălucirea veșniciei în lumea noastră. „Dulce și frumoasă ˮ, „limba vechilor Cazanii ˮ, ne-a însoțit creșterea, de la cântecul și rugăciunile mamei, prin fabulosul copilăriei, pe băncile școlii, în încercările și frumusețile vieții, în toate momentele existenței noastre.
„Limba noastră-i o comoară ˮ pe care o descoperim treptat, de la primele lecturi și primele scrisori ce ne fac să tresalte inima și până la dorul, durerea, minunarea sau fascinația cotidiană.
O limbă cum nu se poate mai frumoasă, pentru că este limba mea, ce mereu îmi aduce aminte de mama care mă legăna în pruncie, de măiastra învățătoare care cu jertfelnicie m-a învățat să scriu și să citesc și de toți aceia care au urmat și mi-au marcat decisiv și frumos destinul întru cuvânt.
„Limba noastră-i numai cântecˮ și rugăciune, iar la șlefuirea ei s-au nevoit cu dăruire mulți din cei ce au luminat cerul istoriei noastre, de la Coresi și Matei Basarab, la Ienăchiță Văcărescu, Ion Heliade Rădulescu, Grigore Alexandrescu, Vasile Cârlova, Ion Creangă și Ion Luca Caragiale, ori de la Mihai Eminescu, Tudor Arghezi și Nichita Stănescu, până la Mircea Horia Simionescu, Radu Petrescu și Costache Olăreanu.
Poate vă întrebați dacă oare este de ajuns să ne aducem aminte numai o singură dată pe an de limba română? Cu siguranță, nu! În fiecare zi, chiar dacă nu o conștientizăm, ne aducem aminte de ea, fiindcă o folosim, în ea gândim și ne exprimăm.
Dar, este necesar, în mod clar, să ne străduim să o utilizăm corect, să citim și să îndemnăm la lectură pe cât mai mulți, pentru că avem atâtea texte minunate ce trebuie citite și recitite și mai ales să nu uităm că este limba rugăciunilor noastre, limba în care ne exprimăm iubirea și aprecierea, dar și mijlocul cotidian prin care ne manifestăm prin cuvânt.
Se cuvine să nu uităm niciodată nici de rolul important al Bisericii în șlefuirea și sedimentarea majestuoasă a limbii noastre și mai ales faptul că Biblia de la București de la 1688 a reprezentat un moment decisiv și hotărâtor pentru limba noastră literară!
„Vorbiți, scrieți românește, pentru Dumnezeu! ˮ
Limba, neamul, țara și credința – comorile vieții mele!
Pr.Dr. Ionuț Ghibanu – Vicar Eparhial Arhiepiscopia Târgoviștei
Leave a Reply