Jur în fața lui Dumnezeu, pe conștiință și onoare că îmi voi jertfi viața pentru
triumful cauzei comune românesti!
Je promet devant Le Seigneur, et j’y m’engage sur conscience et sur honneur,
que je sacrifierai ma vie pour que l’intérêt suprême de tous les Roumains puisse triompher!
IULIU MANIU, erou martir.
În urmă cu 69 de ani, la parterul închisorii din Sighetu-Marmației, într-o dimineață rece și uscată de 5 februarie, trupul inert al lui Iuliu Maniu se prăbușea într-o groapă comună, dar sufletul său se ridica spre ceruri. Avea 80 de ani și ultimii șase îi petrecuse în iadul închisorilor.
Era bătrân și bolnav, epuizat de torturile zilnice și de lipsa de hrană.
Dar credința sa rămăsese intactă.
În fața refuzurilor sistematice de a intra în ”club”-erau cei care renunțaseră la crezul lor politic și mărturiseau apartenența la pcr-Maniu este băgat într-un program zilnic de bătăi bestiale: o oră, în fiecare zi, era legat de pat și bătut animalic, cu un par. În urma acestor bătăi, șoldul său drept este fracturat, dar directorul închisorii îi refuză asistența medicală. După o perioadă, liderul țărănist paralizează și avea să fie dus cu targa la toaletă.
Conform mărturiilor preotului bănăţean Raţă, când a fost adus în celulă cu Maniu, marele om politic avea picioarele putrezite, în nişte pantaloni care se întăriseră de la gerul din celulă. A cerut o găleată de apă caldă, cu care l-a spălat pe bătrân, apoi la îngrijit puțin, i-a curăţat escarele, dar picioarele erau deja necrozate. I-a îndepărtat viermii din ţesuturile moarte. Conform mărturiilor preotului, Iuliu Maniu a fost lucid până în ultimul moment al vieţii pământene: “Mergeţi şi vestiţi cauza noastră”, i-ar fi spus de pe patul de moarte.
Un gardian cu frică de Dumnezeu l’a ajutat pe Corneliu Coposu, deținut și el acolo, să aibe un ultim dialog. “Eu voi sfârşi aici. Această nenorocire va mai dura vreo 20 de ani, după care va trebui să reangajezi PNȚ-ul în lupta pentru democraţie”, aşa i-ar fi spus atunci lui Coposu, fostul său secretar particular din anii guvernării.
Forța lăuntrică și spiritul oțelit ale lui Iuliu Maniu i-au înspăimântat pe comuniști. Comandantului închisorii îi era frică şi de moartea ziditorului României moderne. Conform unor documente de arhivă, Vasile Ciolpan ar fi comunicat la Bucureşti, doar atât: “În celula nr.8 s-a stins lumina”.
Iuliu Maniu nu are nici azi un loc de veci. Rămășițele lui pământene nu s-au mai găsit niciodată. România a sărbătorit 100 de ani de la Marea Unire realizată inclusiv cu efortul acestui magnific patriot român.
Generațiile tinere au mereu nevoie de exemple pentru a înțelege demnitatea. Iuliu Maniu a reprezentat chintesența demnității și dimensiunea tragică a poporului român.
Poate Dumnezeu îi iartă pe criminalii de la Sighet…sau poate nu.
Deputat Radu Popa – Vicepreședinte PSD Dâmbovița
Leave a Reply