MEDITAȚIE ÎN SFÂNTA ȘI MAREA ZI DE MARȚI
AȘTEPTĂRI MÂNTUITOARE
Așteptarea și speranța sunt două constante ale existenței noastre cu care înaintăm în istorie, care ne ajută să traversăm încercările vieții și ne oferă aripile zborului, pe visurile acelei dimineți nesfârșite ale suișului către Dumnezeu.
Daruri dumnezeiești ce ne oferă perspectiva magnifică a vieții, ele se constituie în punți către Dumnezeu, fiindcă în mijlocul celor mai mari așteptări ni se descoperă prezența mântuitoare a Domnului, Care nu încetează mereu să vină!
De altfel, pilda celor zece fecioare, mesajul central al acestei sfinte zi, ne transmite: în lumea și ordinea lui Dumnezeu, nimic nu este fără rost, nimic nu este în zadar! Totul are sens, chiar și așteptarea, dar pentru ca ea să fie rodnică, trebuie să fie întreținută de faptele bune ale clipelor zilelor noastre, pe care, asemenea unui buchet de flori de câmp, le oferim mereu Ziditorului.
Așteptarea noastră este încărcată de speranță, căci nu pe Godot care nu mai vine îl așteptăm, ci pe Acela care umple, mai mult sau mai puțin văzut, dar sigur, toate zilele vieții noastre.
Să-L așteptăm în toate, în zile și nopți, în speranțe, în neputințe și în reușite, în toate ale noastre și ale aproapelui, căci El este totdeauna fidel promisiunilor Sale și nu încetează să vină!
Ionuț Ghibanu – Vicar Eparhial Arhiepiscopia Târgoviștei
Leave a Reply