March 29, 2024
News Ticker

Silvia Mareș, cadru didactic din Târgoviște, revoltată! Ceea ce se întamplă cu Educația este de neimaginat!

Domnilor și doamnelor parlamentar, de Pro România, de PSD sau PNL, vă rog, ajutați-ne să ne trezim din acest coșmar căruia astăzi ne adresăm folosind cuvântul „educație”!
Ieri știam că astăzi încep înscrierile la concursul de titularizare, azi am aflat că se vor desfășura conform unui program ce va fi anunțat ulterior. Ieri, la proba de matematică a Evaluării Naționale am plecat la examen cu copilul meu, dar până s-a finalizat examenul am aflat că am un COD. În timpul examenului, după 35 de minute de la debutul probei am găsit subiectele care circulau libere pe internet și whatsapp, în condițiile în care niciun elev nu poate părăsi sala înainte de o oră. Subiectele au fost trimise ca fotografie chiar dintr-un centru de examen din București (de la cineva din comisie cel mai probabil). Și dacă au ajuns la Târgoviște la 9.35, mă întreb dacă nu cumva fotografia nu a fost făcută înainte de ora 9.
Aceste exemple sunt doar din ultimele două zile, sau mai bine zis o zi și o noapte. Aș putea continua, dar nu mai vreau. Mi-e silă. M-am săturat de atâta incompetență, nesiguranță, dar mai ales de atâta tăcere.
În fiecare dimineață vărs. O fi de la oboseala acumulată de vreo patru-cinci săptămâni în care am muncit cât în 3 luni, de la orele 6 – 7 de dimineață, până la 21-24 noaptea, interval de timp în care am avut tot felul de „monitorizări” de la diverse instituții ale statului care au venit să vadă „cum ne desfășurăm activitatea”. Mă bucuram că vor veni să vadă dacă asigurăm copiilor cele mai bune condiții pentru pregătire/ examene. De unde? Întotdeauna ne acoperim de HÂRTII. Fiecare caută o soluție, să se acopere printr-un proces-verbal. Pentru așa program chiar merită să te faci profesor!
Starea mea „de bine” se duce dracu’ în fiecare zi. Cât suntem noi de docili! Observ în fiecare zi cum ne uităm în ochii interlocutorului și ne căutăm cuvintele pentru a-i spune întocmai ce și-ar dori să audă. Nu mai avem curajul să spunem nici ce gândim.
Sunt un om puternic, sunt un om ambițios și serios, nu mă plâng aproape niciodată. Strigătul meu nu este de neputință, este de disperare! Ceea ce se întâmplă cu educația în acest moment este de neimaginat! Nu așa arăta meseria pe care eu o făceam cu drag și dragoste în fiecare zi.

Silvia Mareș – director Colegiul Național Constantin Cantacuzino Târgoviște

Facebook Comments Box

Be the first to comment

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

UA-109162589-1