📌 Când vine vorba de agricultură, în general, există câteva vulnerabilități care nu se schimbă, parcă, niciodată. Oamenii politici le folosesc în discursuri, le folosesc la întâlnirile specifice cu reprezentanții domeniului, dar ele rămân la statutul unor teorii. Câteodată, am impresia că mulți dintre cei care au gestionat sau gestionează domeniul agricol / dezvoltării rurale în România nu au ieșit niciodată dintre blocuri.
Eu n-am fost niciodată prizonierul sloganurilor, pentru că eu cred în ceea ce văd cu ochii mei, acolo unde calc eu cu piciorul.
Agricultura românească a cunoscut un puternic izvor de susținere financiară după aderarea noastră la Uniunea Europeană. În 10 de ani de la aderare, practic, bugetul agricol a crescut de aproape 10 ori. Au existat ramuri de investiții masive pentru construcția și modernizarea infrastructurii rurale (mii de km de rețele de apă și canalizare, rețele de drum), pentru modernizarea și dezvoltarea industriei alimentare, pentru creșterea turismului rural.
În același timp, însă, o competiție acerbă a fost inaugurată și producătorii români au intrat într-o piață agricolă comună, un concept nou pentru ei și, în același timp, o creștere a exigențelor. Din păcate, de multe ori a fost o luptă nedreaptă, pentru că, deși Politica Agricolă Comună (PAC) este definită ca un parteneriat între Europa și agricultorii săi, fiecare stat membru intervine cu politici publice proprii în susținerea domeniului.‼️În România, pe cât de performanți și de harnici au fost agricultorii, pe atât de superficial sau nepăsător a fost Statul în relația cu ei.
𝐀𝐠𝐫𝐢𝐜𝐮𝐥𝐭𝐮𝐫𝐚 𝐚𝐫𝐞 𝐮𝐧 𝐬𝐭𝐚𝐭𝐮𝐭 𝐚𝐩𝐚𝐫𝐭𝐞 pentru că:
👉 în ciuda importanței producției alimentare, venitul fermierilor este cu circa 40 % mai mic în comparație cu veniturile din alte sectoare;
👉 este mai dependentă de condițiile meteorologice și climatice decât majoritatea celorlalte sectoare;
👉 există un decalaj de timp inevitabil între momentul în care se schimbă cererea consumatorilor și momentul când agricultorii pot răspunde acestei schimbări – pentru a putea produce mai mult grâu sau lapte, de exemplu, este nevoie de timp.
Poate și din aceste motive, personal, eu mă simt apropiat sufletește de toți cei care trudesc în acest domeniu. Pentru că, dincolo de prelegerile unor „specialiști” la conferințe, dincolo de „e bine să facem așa și pe dincolo”, agricultura înseamnă pământ, înseamnă transpirație, înseamnă Dumnezeu.
Senator Adrian Țuțuianu – Președinte PRO România Dâmbovița
Leave a Reply