Frontul de acasa, dezbatere la Sfânta Mânăstire Nucet
Ziua de azi, reprezinta un bun prilej de aducere in prim-plan, a unui subiect dezbatut pe nedrept mai putin de catre istorici si anume rolul femeilor in razboi.
Si asta pentru ca razboiul este vazut ca o istorie scrisa de barbati nicidecum de femei.
A fost nevoie de un secol, sa redescoperim si sa recunoastem rolul crucial al femeii romance in razboi.
Ele, femeile, au luptat pe Frontul de acasa. Frontul de acasa, este dat de imaginea femeii combatante, nu cu pusca, cu baioneta, cu arma sau langa tun, ci de imaginea femeii combatante, cu oala, cu andreaua, cu sapa, cu tot ce-a tinut de supravietuirea familiei sau o societatii.
Romania, era o tara preponderent agrara astfel ca inteleg procesul agrigol a fost preluat de femei.
Ajutate de copii si batrani, cu un aport supliment de munca fizica, au asigurat functionarea normala a ogorului si gradinii de zarzavat.
Produsele obtinute aici, mergeau catre front, asigurand hrana soldatilor.
Pentru cei ramasi acasa, trebuia asigurata supravietuirea din punct de vedere alimentar ,al resurselor de caldura, de energie, productia de bunuri materiale.
Ele au condus singure gospodariile, au facut socoteli, au administrat bunuri.
Toate acestea, pe langa rolul traditional de crestere a propriilor copii si a orfanilor de razboi.
La acea vreme, romancele nu munceau in fabrici de munitie, pentru ca noi nu aveam o industrie de aparare. Insa ele isi desfasurau activitatea in industria de textile, confectionand imbracaminte si incaltaminte pentru soldati.
Participa cu entuziasm la transportul munitiei, sustinand aprovizionarea trupelor de pe front, conduceau singure automobilele.
Cele mai multe au devenit infirmiere, au ajutat ca voluntare neplatite sau au fost mobilizate la nevoie, facand tot felul de munci, dezinfectie, curatenie, acordarea primului ajutor soldatilor sau ranitilor, au fost brancardiere au condus ambulante, au lucrat la cantina, in spatele frontului sau in prima linie.
Reuniunile de femei si Biserica Ortodoxa, au lansat liste de de subscriptii publice, ca in cea de-a doua parte a razboiului sa infiinteze orfelinate pentru copilasii ramasi orfani de tata sau chiar de mama in conditii involuntare.
Societatea Ortodoxa Nationala a Femeilor Romane, din care faceau parte mii de femei, a stat alaturi de cei aflati in suferinta si nevoi, ingrijind raniti, bolnavi, batrani, orfani.
Femeile apartinand elitei societatii, ma gandesc la Regina Maria, femeile din familia Bratianu, chiar daca nu erau implicate in viata politica, au contribuit in luarea marilor decizii, ce au schimbat soarta natiei.
Prin tactul si puterea de argumentare, au convins si sustinut oamenii politici sa reziste in forta greutatilor.
De departe se remarca figura Reginei Maria, caruia istoricii fara exceptii ii recunosc rolul jucat in Marele Razboi si Marea Unire. Regina negociaza, impune, decide, eclipsandu-l pe rege.
In istoria razboiului femeile sunt aproape absente, cu exceptia a doua : Regina Maria si Ecaterina Teodoroiu. Chipurile lor capata valoare de simbol : mama si ocrotitoare pentru regina si ostas care se jertfeste pentru Ecaterina Teodoroiu.
Sunt memorabile ultimele cuvinte ale Ecaterinei Teodoroiu : “ Inainte, baieti, sunteti cu mine! “ Bibliotecarul Sef al Garnizoanei , Carmen CĂLIMĂNESCU
Marius Dumitru
Leave a Reply