Robert Bădica este un adolescent din Răcari, adevărat “devorator” de cărți, care citește, dacă prinde o săptămână bună, 4-5 cărți ! Chiar și primarul orașului Răcari, Marius Caravețeanu, a fost impresionat de pasiunea tânărului, oferindu-i un set substanțial de volume, în semn de apreciere pentru dragostea lui Rober Bădică pentru cărți. Are o bibliotecă absolut cuceritoare și nu are de gând să abandoneze studiul asiduu al cărților. Dar cine îi (mai) apreciază astăzi pe cititori ?!
“Cărţile care te ajută cel mai mult sunt cele care te fac să gândeşti cel mai mult. Cel mai greu înveţi când citeşti cărţi uşoare; însă o carte extraordinară care vine de la un gânditor remarcabil este o corabie a gândirii, plină la refuz cu adevăr şi frumuseţe.” – Theodore Parker
De ce îmi place să citesc?
Este o plăcere să vorbesc despre pasiunile mele. Cititul este una dintre ele. Îmi place foarte mult să citesc, întrucât după ce termin o carte simt că am mai trăit o viaţă. Simt că mi-am făcut noi prieteni, deoarece fiecare personaj reuşeşte să-mi pătrundă în suflet şi să rămână acolo pentru mult timp. Fiecare carte este o nouă călătorie. Citind, poţi călători gratuit. Să vezi lumea imaginată de un scriitor mi se pare cel mai fascinant lucru. Să vezi cum a conturat el personajele sau cum a organizat acţiunea. E uimitor! Citind, uşor-uşor vrei să scrii şi tu o carte. Vrei să-ţi creezi personaje şi să le formezi vieţile după cum doreşti tu.
Ce cărţi citesc?
Citesc cărţi poliţiste, cărţi pentru adolescenţi şi cărţi cu multe secrete şi mistere. Agatha Christie m-a făcut să iubesc romanul poliţist. Miss Marple, detectiva ei, mă amuză. E atât de simpatică şi deşteaptă. Ştie cine e criminalul încă de la început, dar nu spune, ci strânge zeci de dovezi. Pot spune că-l urăsc pe Poirot. Nu-mi plac romanele în care apare el. Consider că este „plastic”, nu poate să-mi transmită niciun sentiment şi îi citesc replicile plictisit. Încerc pe cât posibil să-l evit. Kristin Hannah este autoarea mea preferată. Am citit de la ea „Privighetoarea”, „Aleea cu licurici”, „Grădina de iarnă” şi „A doua şansă”. Abia aştept să se mai traducă cărţi scrise de ea. Kate Morton este o altă autoare ale cărei cărţi îmi face o deosebită plăcere să le citesc. „Grădina uitată”, „Păzitoarea tainei” şi „Casa de lângă lac”, toate apărute la Humanitas Fiction, sunt pe primele locuri în topul meu de cărţi preferate. De la Katherine Webb am citit doar două cărţi: „Nevăzuţii” şi „Moştenirea”, apărute la editura All, însă ambele m-au impresionat. Le recomand din suflet! Pentru că vreau să fiu sincer, mărturisesc că nu prea citesc clasici şi scriitori români. Am să remediez situaţia.
Câte cărţi citesc pe săptămână?
Timpul este cel mai mare duşman al nostru. Dacă ştim cum să-l gestionăm, îl transformăm într-un prieten. Pentru a citi cât mai mult, am un program de lectură: de luni până vineri citesc două ore pe zi, iar sâmbătă şi duminică câte cinci ore pe zi. Bineînţeles, sunt şi zile rele, când nu pot citi o singură pagină, ori pentru că n-am starea necesară, ori pentru că am de lucru. Mă străduiesc să citesc în fiecare zi cel puţin două ore. Aşadar, citesc cam două-trei cărţi pe săptămână. Dacă e o săptămână bună, citesc patru sau cinci.
Câte cărţi am citit până acum?
Ar fi destul de greu să le număr. Am o aplicaţie care îmi numără cărţile citite, ceea ce îmi uşurează cu mult munca. 167 de cărţi citite până în prezent. Am o bibliotecă plină de cărţi necitite, care aşteaptă nerăbdătoare să le citesc. Încerc, pe cât posibil, să nu mai împrumut cărţi de la profesori sau de la biblioteca liceului, deoarece aş vrea să le citesc pe ale mele.
Prietenii mei sunt cititori?
Da, prietenii mei sunt cititori de cursă lungă, care citesc carte după carte şi mă inspiră în alegerea viitoarelor lecturi. În schimb, prietenii mei de la liceu nu prea citesc. Rar îi văd cu o carte în mână. Nu ştiu ce pierd. Acum e timpul potrivit să ne „şlefuim” mintea cu ajutorul cărţilor. „Dacă nu citeşti la timp, înţelegi prea târziu.” Aceştia preferă jocurile virtuale sau reţelele de socializare. Ce-i drept, şi eu stau cam mult pe Facebook, dar nu mai mult de două ore pe zi.
Filmul sau cartea?
Cartea, evident. Chiar dacă îţi ia mai mult timp să o citeşti. Eu mă plictisesc dacă vizionez un film. Nu pot rezista la un film. Când vreau, totuşi, să văd unul, îl împart în două sau trei părţi. Dacă citesc o carte, nu îmi mai ridic nasul din ea pentru câteva ore bune.
Cine mai apreciază cititorii astăzi?
Aproape nimeni. Doar oamenii care ştiu cu adevărat că prin muncă se ajunge sus. Nimic nu este gratuit şi e în zadar să aşteptăm să pice din cer, când am putea să muncim câteva ore azi, câteva mâine şi să obţinem, în final, ceea ce ne dorim cu adevărat. Să ne imaginăm următoarea situaţie: la un eveniment important un om vine cu o maşină de lux. La acelaşi eveniment vine şi un om care citeşte multe cărţi şi are la el chiar o carte, dar nu are maşină de lux. Cine va atrage cel mai mult atenţia? Omul cu maşina sau cititorul?
În încheiere, aş vrea să îi mulţumesc pentru acest interviu domnului Marius Dumitrache. Zile senine şi lecturi plăcute!
Robert Bădica este un adolescent din Răcari, adevărat “devorator” de cărți, care citește, dacă prinde o săptămână bună, 4-5 cărți ! Chiar și primarul orașului Răcari, Marius Caravețeanu, a fost impresionat de pasiunea tânărului, oferindu-i un set substanțial de volume, în semn de apreciere pentru dragostea lui Rober Bădică pentru cărți. Are o bibliotecă absolut cuceritoare și nu are de gând să abandoneze studiul asiduu al cărților. Dar cine îi (mai) apreciază astăzi pe cititori ?!
“Cărţile care te ajută cel mai mult sunt cele care te fac să gândeşti cel mai mult. Cel mai greu înveţi când citeşti cărţi uşoare; însă o carte extraordinară care vine de la un gânditor remarcabil este o corabie a gândirii, plină la refuz cu adevăr şi frumuseţe.” – Theodore Parker
De ce îmi place să citesc?
Este o plăcere să vorbesc despre pasiunile mele. Cititul este una dintre ele. Îmi place foarte mult să citesc, întrucât după ce termin o carte simt că am mai trăit o viaţă. Simt că mi-am făcut noi prieteni, deoarece fiecare personaj reuşeşte să-mi pătrundă în suflet şi să rămână acolo pentru mult timp. Fiecare carte este o nouă călătorie. Citind, poţi călători gratuit. Să vezi lumea imaginată de un scriitor mi se pare cel mai fascinant lucru. Să vezi cum a conturat el personajele sau cum a organizat acţiunea. E uimitor! Citind, uşor-uşor vrei să scrii şi tu o carte. Vrei să-ţi creezi personaje şi să le formezi vieţile după cum doreşti tu.
Ce cărţi citesc?
Citesc cărţi poliţiste, cărţi pentru adolescenţi şi cărţi cu multe secrete şi mistere. Agatha Christie m-a făcut să iubesc romanul poliţist. Miss Marple, detectiva ei, mă amuză. E atât de simpatică şi deşteaptă. Ştie cine e criminalul încă de la început, dar nu spune, ci strânge zeci de dovezi. Pot spune că-l urăsc pe Poirot. Nu-mi plac romanele în care apare el. Consider că este „plastic”, nu poate să-mi transmită niciun sentiment şi îi citesc replicile plictisit. Încerc pe cât posibil să-l evit. Kristin Hannah este autoarea mea preferată. Am citit de la ea „Privighetoarea”, „Aleea cu licurici”, „Grădina de iarnă” şi „A doua şansă”. Abia aştept să se mai traducă cărţi scrise de ea. Kate Morton este o altă autoare ale cărei cărţi îmi face o deosebită plăcere să le citesc. „Grădina uitată”, „Păzitoarea tainei” şi „Casa de lângă lac”, toate apărute la Humanitas Fiction, sunt pe primele locuri în topul meu de cărţi preferate. De la Katherine Webb am citit doar două cărţi: „Nevăzuţii” şi „Moştenirea”, apărute la editura All, însă ambele m-au impresionat. Le recomand din suflet! Pentru că vreau să fiu sincer, mărturisesc că nu prea citesc clasici şi scriitori români. Am să remediez situaţia.
Câte cărţi citesc pe săptămână?
Timpul este cel mai mare duşman al nostru. Dacă ştim cum să-l gestionăm, îl transformăm într-un prieten. Pentru a citi cât mai mult, am un program de lectură: de luni până vineri citesc două ore pe zi, iar sâmbătă şi duminică câte cinci ore pe zi. Bineînţeles, sunt şi zile rele, când nu pot citi o singură pagină, ori pentru că n-am starea necesară, ori pentru că am de lucru. Mă străduiesc să citesc în fiecare zi cel puţin două ore. Aşadar, citesc cam două-trei cărţi pe săptămână. Dacă e o săptămână bună, citesc patru sau cinci.
Câte cărţi am citit până acum?
Ar fi destul de greu să le număr. Am o aplicaţie care îmi numără cărţile citite, ceea ce îmi uşurează cu mult munca. 167 de cărţi citite până în prezent. Am o bibliotecă plină de cărţi necitite, care aşteaptă nerăbdătoare să le citesc. Încerc, pe cât posibil, să nu mai împrumut cărţi de la profesori sau de la biblioteca liceului, deoarece aş vrea să le citesc pe ale mele.
Prietenii mei sunt cititori?
Da, prietenii mei sunt cititori de cursă lungă, care citesc carte după carte şi mă inspiră în alegerea viitoarelor lecturi. În schimb, prietenii mei de la liceu nu prea citesc. Rar îi văd cu o carte în mână. Nu ştiu ce pierd. Acum e timpul potrivit să ne „şlefuim” mintea cu ajutorul cărţilor. „Dacă nu citeşti la timp, înţelegi prea târziu.” Aceştia preferă jocurile virtuale sau reţelele de socializare. Ce-i drept, şi eu stau cam mult pe Facebook, dar nu mai mult de două ore pe zi.
Filmul sau cartea?
Cartea, evident. Chiar dacă îţi ia mai mult timp să o citeşti. Eu mă plictisesc dacă vizionez un film. Nu pot rezista la un film. Când vreau, totuşi, să văd unul, îl împart în două sau trei părţi. Dacă citesc o carte, nu îmi mai ridic nasul din ea pentru câteva ore bune.
Cine mai apreciază cititorii astăzi?
Aproape nimeni. Doar oamenii care ştiu cu adevărat că prin muncă se ajunge sus. Nimic nu este gratuit şi e în zadar să aşteptăm să pice din cer, când am putea să muncim câteva ore azi, câteva mâine şi să obţinem, în final, ceea ce ne dorim cu adevărat. Să ne imaginăm următoarea situaţie: la un eveniment important un om vine cu o maşină de lux. La acelaşi eveniment vine şi un om care citeşte multe cărţi şi are la el chiar o carte, dar nu are maşină de lux. Cine va atrage cel mai mult atenţia? Omul cu maşina sau cititorul?
Leave a Reply