Scarlatina este o boală infecțioasă bacteriană determinată de tipuri variate de streptococ beta hemolitic de grup A care produc toxina eritrogenă. Boala prezintă un caracter sezonier de toamnă- iarna și primăvara, cu incidență maximă în luna noiembrie și minimă în luna aprilie, având caracter epidemic la 5-6 ani. Oricine poate lua scarlatină, dar cei mai afectați sunt copiii cu vârsta între 5-12 ani.
Scarlatina poate determina apariția de focare în colectivitățile de copii preșcolari și școlari.
Debutul bolii este brusc, cu febra înaltă (39-40 grade Celsius), durere în gât, vărsături, dureri de cap, frison, stare generală modificată. La 1-2 zile de la debut apare eritemul caracteristic: pete roșii mici, aspre la pipăit, la baza gâtului și torace care ulterior se generalizează.
Perioada de incubație este de 3-6 zile până la maxim 10 zile.
Transmiterea se face direct pe cale aerogenă, prin picăturile Flugge, care pot fi răspândite de bolnavi și purtători asimptomatici și mai rar prin contact indirect prin obiecte și alimente contaminate.
Cazurile confirmate sau probabile sunt izolate și se instituie tratament cu antibiotic. Scarlatina de obicei este o boală ușoară, însă fără tratament corespunzător poate duce la complicații.
Convalescenții vor fi urmăriți prin medicul de familie sau de colectivitate privind efectuarea corectă a tratamentului și a controalelor de laborator precum și a controalelor clinice periodice până la constatarea stării de sănătate.
Contacții de colectivitate sau de familie vor fi supravegheaţi de medic timp de 10 zile de la depistarea ultimului caz.
Purtătorii depistați se tratează în ambulatoriu timp de 10 zile cu Penicilină V.
În colectivitățile de copii în care au apărut cazuri se va face triaj epidemiologic zilnic. Foștii bolnavi de scarlatină vor fi primiți în colectivitate pe baza avizului medical eliberat de medicul de familie.
Dezinfecția în focar se efectuează cu dezinfectanți uzuali.
Educația sanitară adresată în special personalului didactic, părinților și copiilor se referă la modul de transmitere și riscurile afecțiunilor poststreptococice.
Leave a Reply