„Nu vă temeți, Eu am biruit lumea!”
„Nu va temeți!…”
Da, astfel, ne îndeamnă Mantuitorul nostru, zicand: „Nu va temeți, Eu am biruit lumea!”
Iar dacă El a biruit-o, noi, fiii, ucenicii și urmașii Sai, avem nădejdea și credinţa ca o vom învinge și noi, pe ea, lumea suferinței, a neputințe, a slăbiciunii, a ispitei, încercării, a păcatului, a patimii și în cele din urma, a morții!
Dar, pentru acest lucru trebuie, neapărat, sa ne ținem de El, sa ne raportam Lui, sa ne rugam Lui, sa împlinim voința Lui, sa ne asumam și însușim învățătura Sa căci, numai El, ne poate izbăvi și apară de toate cursele, ispitele, obstacolele, răutățile și încercările acestui veac! Odată cu căderea din rai, omul a pierdut două trăsături fundamentale ale trupului: nestricăciunea și veșnicia.
Păcatul – neâncrederea în Dumnezeu și neascultarea cuvântului Lui, respectiv încrederea în propria „părere” și ascultarea de cuvântul (gândul) vrăjmașului – a adus, în trupul omului făcut după chipul lui Dumnezeu și dăruit cu tot ceea ce era necesar pentru a ajunge la asemănarea cu El, stricăciunea și moartea. Așa se face că, încă din prima zi a venirii noastre pe lume, ne învechim, îmbătrânim și, în cele din urmă, în mod inevitabil, murim.
Omul, în cinste fiind, n-a priceput; alăturatu-s-a dobitoacelor celor fără de minte și s-a asemănat lor (Ps. 48, 12; 21).
Totul ar fi fost fără speranță și fără sens dacă Dumnezeu, în iubirea Sa de oameni , nu ar fi intervenit în această tristă soartă a omului și nu L-ar fi trimis pe unul-născut Fiul Său, să se înomenească și, astfel, să se facă părtaș la toate ale celui zidit după chipul Lui, în afară de păcat, pentru a-l libera de păcat și de urmările lui.
Eu sunt Calea, Adevărul și Viața” (Ioan 14,6) ne spune Mântuitorul în Sfânta Evanghelie. Pentru a avea Viața, trebuie să mergem pe Calea Lui, trăind în Adevărul Lui. Dar în această lume lucrul acesta nu este ușor și Însuși Domnul ne spune ”că în lume necazuri veți avea”(Ioan 16,33), căci ”lumea a iubit mai mult întunericul decât Lumina”(Ioan 3,19). Și apoi mai este și diavolul, acest vechi vrăjmaș al neamului omenesc, care caută să piardă pe câți mai mulți și să strâmtoreze calea, ca de a fi cu putință nici cei aleși să nu ajungă ”la viața cea din belșug” (Ioan 10,10).
Dar cum să luptăm noi? Apostolul Pavel ne învață ”luați pavăza credinței …, și coiful mântuirii și sabia Duhului …, luați toate armele lui Dumnezeu …, încingeți-vă cu adevărul și îmbrăcați-vă cu platoșa dreptății …, ca să puteți sta împotrivă în ziua cea rea …, să stingeți toate săgețile cele arzătoare ale vicleanului …, și toate biruindu-le să rămâneți în picioare” (Efeseni 6, 13-17). Domnul Însuși ne povățuiește ”să fim nevinovați ca porumbeii și înțelepți ca șerpii” (Matei 10,16).
Aşadar, să ne păstrăm credinţa şi să fim cu luare aminte la îndemnul cel plin de speranţă al Mântuitorului ,,Indrazniţi, Eu am birut lumea!”
CONOVICI DANIEL-CONSTANTIN, elev la Seminarul Teologic Ortodox ,,Sfântul Ioan Gură de Aur”, din municipiul Târgovişte
Leave a Reply