Pamflet de provincie, cu parfum interbelic și iz de Caragiale.
Domnilor jurnaliști, dacă tot sunteți în căutare de subiecte pentru o investigație despre directorii de școli, vă invităm la numai 28 de kilometri de Târgoviște, mai precis în comuna Dobra, județul Dâmbovița.
Aici pare să se desfășoare o adevărată dramă administrativă, cu ambiții, interese, presiuni și un fotoliu de director care a devenit mai râvnit decât orice demnitate publică.
Într-o comună în care administrația pare să fi descoperit farmecul continuității din tată în fiu, mai-marele urbei conduce astăzi după o tradiție familială de peste două decenii. Oarecum firesc, am putea spune, într-un mic Versailles de provincie.
Numai că povestea devine interesantă când ajungem la școală.
Două candidate, un concurs și o comisie de evaluare. După ce actuala directoare nu a promovat prima probă, lucrurile par să fi căpătat o turnură aparte. La evaluarea planului managerial au apărut diferențe considerabile de notare, trei membri acordând nota 8, iar alte două membre nota 4, ulterior ajunsă 5.
Mai mult, există relatări despre intervenții și presiuni asupra membrilor comisiei, atribuite inclusiv fostei conduceri, precum și despre amenințări și intimidări venite dinspre conducerea administrației locale.
Aceste relatări trebuie verificate de urgență și independent! Un concurs trebuie să se desfășoare liber, fără presiuni, telefoane insistente sau amenințări. Dacă asemenea lucruri s-au întâmplat, ele trebuie documentate și investigate de instituțiile competente.
Și totuși, întrebarea care se ridică firesc este: de ce atâta agitație pentru conducerea unei școli?
Vorbim despre o instituție cu tot mai puțini elevi, clase simultane, probleme semnalate privind desfășurarea orelor și pregătirea copiilor, deplasări Erasmus despre care ar merita mai multă transparență și condiții de gospodărire care, potrivit relatărilor, au ajuns până la spălarea podelelor doar cu apă, fără detergent.
Iar aici apare un detaliu care merită, la rândul său, o întrebare publică.
Dimineața, mașinile părinților pleacă din Dobra pline ochi de copii, cu destinația școlilor din Târgoviște. Părinții aleg să parcurgă zilnic kilometri întregi pentru educația copiilor lor în altă parte.
Mai mult, chiar copiii mai-marelui urbei au învățat în oraș, nu la școala din comuna pe care acesta o conduce.
Și atunci, stimabile, se naște o întrebare cât se poate de legitimă: dacă propriii copii au urmat școala în oraș, iar alți părinți își duc zilnic copiii tot acolo, de unde acest interes atât de aprins pentru persoana care va ocupa funcția de director la Dobra?
Nu ar trebui ca adevărata preocupare să fie recâștigarea încrederii părinților și îmbunătățirea calității educației?
Dacă tot a devenit la modă investigația jurnalistică despre directori și școli, poate că Dobra merită și ea câteva reflectoare.
Să fie verificate concursul, presiunile reclamate, modul de administrare a instituției, deplasările Erasmus, desfășurarea orelor și condițiile în care învață copiii.
Căci școala nu este moșia nimănui, funcția de director nu este o proprietate personală, iar primăria nu este o curte domnească.
Domnilor jurnaliști, Dobra vă așteaptă!
Subiectul pare curat interesant. Deși, la cum se spală podelele pe aici, nu garantăm că veți găsi și detergent!
În timp ce unii se luptă pentru tron, părinții își duc copiii la 28 de kilometri distanță, în căutarea educației pe care și-o doresc.
Semnat: Un cronicar de provincie, care încă mai crede că școala este a copiilor, nu a ambițiilor adulților.

