Primarul Târgoviștei, Daniel Cristian Stan! Peste 1.100.000.000 lei, valoarea proiectelor cu finanțare nerambursabilă!

Sunt CIFRE. Sunt date financiare #oficiale. Nu le putem contesta, nu le putem nega, nu le putem șterge. Putem să le privim și să avem o opinie.

A mea este următoarea: a fost o muncă enormă, zi de zi, pentru a aduce acești bani în Târgoviște și, mai apoi, a-i converti în proiecte utile. Nu vreau să le reiau, pentru că le știm, le știți, le vedem, le folosim. Ne uităm în jurul nostru și orașul e aproape altul față de acum un deceniu. Mai curat, mai luminos, mai verde, mai modern, mai îngrijit, mai primitor. Toți indicatorii de calitate a vieții arată o creștere sănătoasă. Este și acesta un raport cinstit al banilor atrași în municipiu, care se întorc la comunitate, așa cum e firesc.

Ce mă supără, însă, foarte tare, e încercarea unor oameni (puțini, ce-i drept) de a nega aceste lucruri, de a contesta realitatea. Nu mă deranjează concursul de idei, dacă ar fi benefic și util orașului. Mă deranjează minciunile pe care unii le scriu, într-o hipnoză electorală de partid. Sunt și aroganți, și nepregătiți, și lași. Și, mai ales, disperați

Uneori, mi-e rușine mie de prostiile pe care acești băieți le răspândesc și mă gândesc că nivelul era mai ridicat odinioară. I-a întrebat vreodată cineva dacă au inițiat un singur proiect care să aducă o investiție la Târgoviște?! În 9 ani de zile, să fi venit o singură dată, măcar, cu o idee: „Băi, vrem să aducem un euro la buget. Uite sursa de finanțare nerambursabilă…”. #NIMIC. #ZERO. Au tăcut adânc atâția ani și, brusc, devin gălăgioși când se apropie alegerile. Cât de jenant!

Se întrec în minciuni sponsorizate și se aplaudă între ei, dar dacă-i scuturi puțin, rămân și fără ideile cu care-au plecat de-acasă. Dacă-i vedeți în ședințele Consiliului Local (sunt accesibile), vă îngroziți.

În fine, nu vreau să continui și nici să exagerez cu atenția. Știrea rămâne cea din primul alineat. Cu aceeași subliniere: toți putem avea o opinie asupra efortului din acești ani. Dacă a fost mult sau puțin, dacă am reușit sau nu să facem o schimbare, dacă ne-am ținut sau nu de cuvânt… Nu vreau să mă compar cu nimeni, pentru că nu asta e ideea. Eu sunt același și același voi rămâne și în anii următori

Restul e un mic semn de exclamare pentru aventurierii de ocazie.

Să ne vedem cu bine! Pe teren