Cărțile vorbesc prin cei care citesc! Cei cinci oameni pe care îi întâlnești în rai!

Mitch Albom (născut în 1958 în New Jersey, USA), cunoscut romancier, comentator sportiv (Detroit Free Press), jurnalist de radio (ABC) și de televiziune („Sports Reporters” de la ESPN) american, a absolvit sociologia la Brandeis University și a obținut un MBA la Columbia University. Călătoria în lumea literaturii a început în 1989, odată cu apariția primei sale cărți ce conținea biografia fotbalistului Warner Books. În 1995 va revoluționa toată cariera cu „Marți cu Morrie” care va ajunge cea mai bine vândută carte a sa. De asemenea, vă semnalăm și „Măsura timpului” și „Încă o zi”, pentru a vă bucura de o lectură pe care nu o veți uita niciodată.

Romanul „Cei cinci oameni pe care îi întâlnești în Rai” a fost publicat pentru prima dată în 2003 de editura americană Hyperion, în limba română apărând trei ani mai târziu la editura Humanitas, în colecția Raftul Denisei. Bestseller internațional, „Cei cinci oameni pe care îi întâlnești în rai” este o versiune optimistă, ca o apocalipsă luminoasă, a felului în care drumul nostru de pe pământ continuă în altă dimensiune. Cartea a fost adaptată pentru televiziune în 2004, în regia lui Lloyd Kramer, cu Jon Voight în rolul principal.

Eddie a fost toată viața mecanic în parcul de distracții din oraș și astăzi, la 83 de ani, a avut parte de ultima sa cursă. Încercând să salveze o fetiță dintr-un aparat stricat, și-a dat el duhul și ajunge în Rai. Prima persoană pe care o cunoaște este Omul Albastru, ce îi spune că o să treacă prin cele cinci niveluri ale Raiului unde va cunoaște oameni ce au avut un impact semnificativ pentru el sau invers. Află că Omul Albastru era de fapt victima unui accident de mașină pe care chiar el l-a provocat când era tânăr și astfel își învață prima lecție: nimic nu este întâmplător. Îl întâlnește apoi pe fostul său căpitan din armată, care îi amintește de vremea când a fost prizonier de război într-un lagăr din Filipine. Află că glonțul din picior fusese tras de el, și chiar dacă pe moment nu a realizat, căpitanul i-a salvat viața. Cum totul se întoarce, căpitanul a murit călcând pe o mină care dacă nu ar fi fost detonată de el, ar fi omorât pe toată lumea. Își întâlnește soția, își vede tatăl prin fereastra unui restaurant și realizează într-un final de ce a avut viața aceasta. Toate lecțiile pe care ar fi trebuit să le învețe au fost transformate în violență și înjurături și fiind aici, și văzând totul ca pe un film, a realizat unde și cu ce a greșit.

Se spune că în fracțiunile de secundă ce ne preced încheierea parcursului vieții, aceasta ni se perindă prin fața ochilor minții, în flashbackuri relevante pentru descifrarea momentelor definitorii trăite. Ca o antecameră purificatoare înainte de pasul final în Rai. Însă, dincolo de acest ultim pas, nimeni nu ne-a furnizat vreo mărturie.

În preambulul cărții sale, Mitch Albom ne spune: „Această carte îi este dedicată lui Edward Beitchman, iubitul meu unchi, care mi-a vorbit prima dată despre rai. În fiecare an, în jurul mesei de Ziua Recunoștinței, ne povestea despre o noapte petrecută în spital, când s-a trezit și a văzut sufletele celor iubiți care muriseră, stând pe marginea patului, așteptându-l. Nu am uitat niciodată povestea aceea. Și nu l-am uitat niciodată pe el. Fiecare dintre noi are o idee despre rai, ca și majoritatea religiilor și toate ar trebui respectate. Versiunea prezentată aici este doar o bănuială, o dorință, oarecum, pe care unchiul meu și alții ca el – oameni care s-au simțit neimportanți aici, pe pământ – au nutrit-o, înțelegând, în cele din urmă, cât de mult au fost iubiți și cât de mult au contat.”

Raiul în care ajunge Eddie are menirea să îi releve acestuia, dar și nouă, cititorilor lui Mitch Albom, cât de important este traseul vieții fiecăruia dintre noi, atât la nivel macrocosmic, cât și microcosmic, cât de important este să trăim fiecare zi învățând că „fiecare viață are un moment dedicat iubirii”, că în viață „nici o poveste nu vine singură. Uneori poveștile se întâlnesc la colțuri, alteori se acoperă complet una pe cealaltă, ca niște pietre pe fundul unui râu”, cum trebuie să fie ultimele noastre cuvinte, „Trebuie neapărat să fie înțelepte?”. Singurul timp pe care îl irosim este acela pe care îl petrecem gândindu-ne că suntem singuri”, că „Sacrificiul este o parte din viață. Este de la sine înțeles. Nu e ceva de care să-ți pară rău. Este ceva spre care să aspiri. Sacrificii mici. Sacrificii mari. Uneori, atunci cand sacrifici ceva prețios, nu-l pierzi de fapt. Nu faci decât să-l dai altcuiva”, ca „și lucrurile care se întâmplă înainte de a ne naște ne influențează. Iar oamenii care au trăit înaintea ta te influențează și ei”, că „Mânia este o otravă. Te mănâncă pe dinăuntru. Credem că ura este o armă care atacă persoana care ne-a făcut rău. Dar ura este o armă cu două tăișuri. Și răul pe care îl facem, ni-l facem nouă. Iartă….” etc.

Am redat toate aceste citate deoarece reprezintă lecții de înțelegere a vieții, lecții pe care tânărul/maturul/bătrânul Eddie le primește pas cu pas, în raiul său, de la cinci oameni cu care s-a intersectat definitoriu în lume și întâlniți – pe rând – în această călătorie inițiatică.

Și lecția supremă pe care o primește Eddie este că : „Moartea nu-i sfârșitul a toate. Noi așa credem. Dar ceea ce se întâmplă pe pământ este doar începutul”.

Iar „secretul raiului” este că „fiecare dintre noi îl afectează pe celălalt, și celălalt îl afectează pe următorul, iar lumea e plină de povești, dar toate poveștile sunt într-una singură”.

O lecție răspuns la „întrebările pe care și le-a pus” Eddie – „de ce și pentru ce a trăit”.

„Un roman profund, emoționant, scris cu elocința povestitorului care îndrăznește să pătrundă într-un univers miraculos, o lecție plină de poezie și speranță despre viața de aici și de dincolo.” James McBride

Dragi cititori, la început de an, Secția Împrumut pentru Adulți „Mircea Horia Simionescu” vă dorește toate cele bune și vă întâmpină, ca de obicei, cu lectură de calitate!