Deea are 16 ani și este o adolescentă cu totul specială, care pare că învinge orice problemă cu privirea ei extrem de puternică! Ochii ei căprui, cu care stabilește perfect contactul vizual cu cei din jur, sunt de fapt un ”scut” sub care se ascunde o mare timiditate. La prima vedere nu vedem o tânără sfioasă, ci o luptătoare și nu ne înșelăm deloc. Adolescenta luptă cu propriile limite încă de la naștere, iar lupta continuă, zi de zi, cu neîncrederea în cei din jur, cu orientarea în spațiu, cu elementele de noutate și cu sunetele puternice.
Deea este elevă la Liceul Tehnologic ”Dr. C. Angelescu” din Găești și face naveta zilnic aproximativ 20 km între casă și școală. Nu pare un caz deosebit, ci se aseamănă cu multe alte cazuri ale copiilor de vârsta ei, însă diferența o face un aspect cu totul special, Deea având o tulburare din spectrul autist. Fiecare început este dificil pentru ea: ”A fost greu la început, la liceu, dar acum e bine. Mi-a fost teamă de acest nou început, de oameni… Acum este ok! M-am obișnuit cu profesorii, cu colegii, mi-am făcut prietene, cu care mă înțeleg bine.”.
A fost însoțită permanent de mami, doar în clasele primare. Terapia și grija familiei au ajutat-o foarte mult pe Deea și acum reușește să se descurce singură, fără a avea pe cineva aproape clipă de clipă. Dacă are momente de blocaj, iese din impas cu ajutorul telefonului mobil pe care accesează hărțile pentru a se orienta în spațiu. Cea mai mare problemă pentru Deea o reprezintă țipetele celor din jur, care o afectează în mod direct, ea fiind foarte emotivă: ”Când cineva țipă la mine mă apucă tremuratul și apoi plâng.”.
Adolescenta are o personalitate puternică și preferă să fie menținută linștea în preajma ei, spune mama fetei: ”E un copil cuminte, iubitor, dar are și momente când se supără, când ne contrazicem. Ar vrea să nu se enerveze, să nu o supere nimeni, să fie cumva lăsată în lumea ei.”. Este vorba despre lumea ideală pe care o preferă Deea, fără răutate, fără țipete, o lume plină de încredere, lumea frumoasă în care trăiește. În ciuda faptului că sunetele puternice o îngrozesc, tot sunetele o și liniștesc. ”Cel mai mult îmi place muzica, mă liniștește! Câteodată cânt singură, să nu mă audă nimeni pentru că mă simt rușinată.”.
Mai are de luptat în acest război cu autismul, pentru a-și înfrânge toate temerile, dar evoluția copilei până la acest moment este uimitoare! Când era bebeluș a avut câteva întârzieri, așa cum le numeau medicii în acele momente. Deea a mers pentru prima dată în picioare la vârsta de 2 ani și jumătate, iar cuvântul ”mama” l-a rostit, pentru prima dată, după vârsta de 6 ani. Investigațiile amănunțite au fost demarate după ce micuța a împlinit 4 ani, iar diagnosticul târziu a cutremurat întreaga familie. Tulburare din spectrul autist a fost diagnosticul pus abia la 12 ani. ”Mi-am pus mereu întrebări… Nu răspundea când o strigam, nu mergea, nu vorbea, dar dacă îi ceream să îmi dea o jucărie știa despre ce este vorba. Când a spus <<mama>> nu-mi venea să cred, a fost o bucurie de nedescris!”, povestește mama fetei. Au urmat terapiile de specialitate, continuate permanent de părinți, dar și de sora mai mare a Deei, care a decis să urmeze studiile în logopedie pentru a o ajuta. ”Nu e doar sora mea, ci și cea mai bună prietenă! Îmi este sprijin, am cea mai mare încredere în ea!”, afirmă hotărâtă și zâmbind Deea.
Acum face terapie de specialitate în cadrul Centrului de recuperare, socializare, consiliere a copilului cu dizabilități, din cadrul Complexului de Servicii Sociale Târgoviște ”Casa Soarelui”, aflat în subordinea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Dâmbovița, pentru a reuși să socializeze mai ușor cu cei din jur. Este neîncrezătoare în ceea ce privește oamenii, în general, simțindu-se în siguranță doar în sânul familiei: ”mă simt în siguranță pentru că am încredere!”. Deși face parte dintr-un colectiv prietenos la școală, Deea preferă să fie retrasă, fiindu-i teamă ca cei din jur să nu îi facă rău: ”Și prietenii te pot trăda!”. Chiar și cele mai bune rezultate la învățătură le-a obținut când a urmat cursurile on-line, aflându-se în zona ei de confort, acasă, singură în fața ecranului prin intermediul căruia a participat la cursurile școlare.
Se teme să își facă planuri de viitor, se teme și de studiile superioare care i se par foarte grele la acest moment. Noi avem mare încredere în Deea și știm că, pas cu pas, își va învinge tot mai multe temeri și va evolua și mai mult. Familia îi este alături, specialiștii noștri îi sunt alături! Abia așteptăm momentul în care va reuși să vorbească în public.
Deea este exemplul perfect de încredere, de gândire pozitivă și de efort comun pentru toți cei care au copii, rude sau prieteni cu autism! Recuperarea este posibilă, aproape în totalitate, dar drumul nu este deloc ușor! Este plin de bariere, care pot fi depășite doar cu foarte multă răbdare, iubire și atenție, împletite armonios cu terapiile de specialitate.
Vă rugăm să credeți și să luptați! Noi luptăm alături de dumneavoastră!
Fiecare dintre noi poate contribui la recuperarea copiilor cu autism, prin acceptarea lor, prin toleranță, prin sprijinul pe care îl putem oferi, prin integrarea lor în colectivitățile de orice fel! Cu toții îi putem ajuta, cu toții suntem responsabili pentru o societate mai bună!
Leave a Reply