CEI CE CONDUC DESTINELE UNEI COMUNITĂȚI ȘI NU AU CĂLĂUZITOR SPIRITUAL, SĂ-ȘI CAUTE!
Întreaga noastră istorie ne arată că toți marii voievozi, străluciții conducători, au avut întotdeauna pe lângă ei un sfătuitor spiritual, un Ierarh sau/și un preot care i-a îndrumat în viața cotidiană, iar măiestria lor s-a arătat mai ales în vremuri tulburi.
Nevoia de îndrumare duhovnicească este necesară și reală, iar cei ce temporar conduc destinele unui neam, al unei comunități sau al unui oraș au nevoie de călăuzire, la fel cum Moise a avut stâlpul de foc în noaptea deșertului, prin lunga sa peregrinare și fiecare dintre noi avem în noaptea vieții noastre.
Cele spirituale sunt întotdeauna călăuză pentru cele materiale, pentru că sufletul este prioritar în orice perspectivă. Cel mai adesea, atunci când lucrurile nu merg prea bine, când furtuni se nasc din nimic și lovesc cu putere încercând zăgazurile speranței noastre, înseamnă că au fost neglijate cele spirituale. Prea mult ne-am pus încrederea în cele ce par, dar nu au în ele amprenta veșniciei.
Aceasta este pe deplin valabil și pentru fiecare în parte, atunci când vitregia vremurilor pare să stăpânească! Este nevoie de reîntoarcerea la ordinea firească a lucrurilor, la înstăpânirea celor materiale de cele spirituale, la normalitatea istoriei. Iar aceasta înseamnă că cele spirituale trebuie să fie proeminente mereu și să îndrume pe cele materiale.
Cei ce conduc destinele oamenilor nu trebuie să uite vreodată de exemplul Sfântul Daniil Sihastrul sau de ceea ce Sfântul Ierarh Nifon a făcut pentru Sfântul Voievod Neagoe Basarab! Călăuzirea spirituală nu înseamnă umilire, ci umilință spre a accede către cele înalte, nu înseamnă altceva decât a primi ajutorul Cerului prin bunăvoința inimii.
De la voievozi la creatorii României moderne și până astăzi, cine și-a pus încrederea în Dumnezeu și în aleșii lui, nu a pierit, ci s-a înveșnicit. Nu de alta, dar înainte de sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci, adică a biruinței Crucii și în numele Crucii, Evanghelia duminicii acesteia vorbește despre convorbirea Mântuitorului cu Nicodim, fariseu și membru al Sinedriului, om important al Israelului de acum două milenii, ce totuși nu a pregetat să vină să asculte sfatul lui Iisus-Dumnezeu Adevărat și Om Adevărat!
Oare câți mai fac astăzi aceasta? Și câți mai au conștiința nevoii de călăuzire?
Cu siguranță, aici este cheia reușitei în politică, mare sau mică, națională sau locală!
Pr. Ionuț Ghibanu – Vicar Eparhial Arhiepiscopia Târgoviștei
Leave a Reply