Complicata fire umană ce întotdeauna surprinde, încântă sau dezamăgește măreț, ne oferă un fascinant joc al suișurilor și căderilor ca dominante ale spectacolului lumii.
Lumini și umbre ca-ntr-un dans boreal, fețele transformării umane sunt o inepuizabilă sursă de povești, exemple sau argumente pentru a face sau nu la fel în viață.
Fiecare comunitate locală are exemplele sale teribile de stâlpi ai societății, ori de alunecoși și exersați ai schimbărilor de fețe, ce aruncă mască după mască, în funcție de interese și de contexte.
Chipuri indefinite cu genuri morale fluide se concurează acerb pentru a-și asigura un loc fruntaș în ticăloșie și înșelăciune. Îi vedem, îi auzim și trebuie să ne ferim! Promit mult, nu fac mai nimic, dar sunt primii critici ai oricărui demers, făcându-și o deosebită plăcere în a sabota orice. Jură pe viața oricui că sunt animați de cele mai înalte idealuri morale și naționale, căci dau mereu bine, dar sunt maeștri ai matrapazlâcurilor și ai perversiunii morale. Sunt cei ce schimbă fețe și alocă resurse importante emoționale pentru a înșela, aduna, păcăli și câștiga mereu.
Dar, ziua de aceasta nu este despre ei. Pe aceștia i-am amintit numai pentru că devoalează tot ceea ce e mai rău în firea noastră, dar nu, mesajul este altul.
Sărbătoarea Schimbării la față a Domnului sau Transfigurarea are în ea un mesaj simplu și profund, deoarece este vorba despre faptul că cei care L-au însoțit pe Muntele Tabor au putut să-I vadă chipul plin de dumnezeiasca slavă, așa cum era El, iar pentru o clipă au transcens marea Sa smerenie.
Chipul lui Dumnezeu, acesta glorios și plin de lumină, avem datoria de a-L reflecta în faptele, vorbele și viețile noastre. Strălucirea bucuriei și a frumuseții Lui trebuie să transpară prin toate ale noastre, să ne facă să aruncăm măștile interesului sau ale traumelor noastre și să devenim acei oameni liberi și magnifici ai binelui și adevărului.
Ziua de ieri este despre schimbare, despre fețe, despre dezgolirea de rău, despre părăsirea măștilor și a rolurilor și despre asumarea curajoasă a destinului autentic și necesar al istoriei noastre.
Lumina lui Hristos care luminează tuturor trebuie să topească ceara de pe măștile neputințelor noastre și să ne redescopere frumusețea chipului Său reflectat în noi!
Cu toții, putem! Trebuie să alegem autenticul, naturalul și firescul înaintea oricărei falsități și să înțelegem că ceea ce ne separă enorm de Dumnezeu și ceea ce El nu preferă niciodată este ipocrizia și falsitatea!
Cu sărbătoarea de zi, poate facem un pas înainte întru transfigurarea noastră și întru vindecarea de ipocrizie!
Măcar să încercăm!
Pr. Ionuț Ghibanu – Vicar Eparhial Arhiepiscopia Targoviștei
Leave a Reply