La fiecare proces verbal de percheziție se menționează numărul mandatului de percheziție emis de Judecătorul de Drepturi și Libertăți, obiectivul acestui mandat , se întocmește un proces – verbal de percheziție în care se trec ora de începere și ora de final. Ori, evident că procesul verbal de percheziție are ora închiderii, de exemplu, la ora 13, 14, 15, iar data emiterii actului de inculpare a fost a 2-a zi. Intre momentul finalizării percheziției și momentul dobândirii calității de inculpat, nu mai spunem de calitatea de suspect, care a fost în acea seară, organul de urmărire penală avea obligația de a sintetiza ce probe sunt utile și pertinente și ce au găsit. Lucru care nu s-a întâmplat. Ce i-a mai rămas acum organului de urmărire penală ?! Vor recurge la un procedeu nelegal, ca să acopere aceste mizerii, vor încercă o extindere a acțiunii penale, adică, vor schimba, ori vor aduce o faptă nouă inventată, ori vor schimba încadrarea juridică și vor vorbi și de aceste elemente. Ordonanța de schimbare a încadrării juridice, acum, sau de extindere a acțiunii penale pentru alte fapte, presupun elemente noi, de noutate, nu presupun acte pe care le-au avut la dosar și pe care le-au ignorat mereu și pe care nu și-au bazat acuzația.
Mai
mult decât atât, după aceasta Ordonanță, mai exista momentul rechizitoriului, o adresă de sesizare a instanței. Judecătorul din România nu are voie să judece un rechizitoriu, el judecă, de fapt, actul de inculpare.Actul de inculpare este copy paste și este transmis în rechizitoriu, care, față de ordonanța de inculpare, mai are niște elemente, de început și de final, chestiuni procedurale. Dar, instanța, întotdeauna, nu se mai pronunță ca în vechea reglementare, pe actul de acuzare, care era rechizitoriul, nu, se pronunță pe limitele actului de inculpare din timpul urmăririi penale, care este ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale. Din acest motiv, în timpul judecații, judecătorul nu mai poate extinde el la alte fapte, pentru că nu mai are aest drept. Înainte avea, acum nu mai are.
Este absolut necesar să fie formulate plângeri împotriva ordonanțelor de inculpare, de suspect, să facă acțiunea la drepturi și libertăți, pentru că le-a fost încălcat dreptul la apărare, prin neprezentarea acestor probe și neindicarea lor în actul de urmărire penală. O asemenea strategie, făcută de Parchet, nu știm dacă este din prostie sau este din abuz, având în vedere că sunt magistrați și sunt pregătiți, se prezumă că totul este un abuz, nu se mai poate vorbi de neștiință, când ai un statut special de magistrat sau un statut de polițist (nr – Moraru). La acești oameni nu mai operează prezumția de neștiință sau de neatenție, ci doar prezumția de abuz, pentru că ei sunt profesioniști, ei ne stabilesc nouă drepturi și libertăți individuale. În concluzie, ceea ce a făcut procurorul (nr – Mihăilă) este un caz unic și, din unicitatea cazului, ne arată și un interes extrem de ascuns, pe care acum nu îl știm încă. Probabil, dacă se va rezolva această miză, el va primi vreo funcție pe undeva, noi așa credem. Adică va fi ridicat în rang pe la un alt Parchet, dacă rezolvă problema procurorul.
Suntem precum un stat comunist, un stat precum Coreea de Nord, adevărul costa scump la noi, în țara asta, niciun articol și niciun principiu de drept nu este înțeles sau asumat de organele de urmărire penală. Noi doar am aderat la niște principii și valori europene, dar nu ne-am integrat și nu ne-am asimilat, la nivel de conștiință și la nivel de tactică judiciară și polițienească, așa ceva. Totul este de un formalism excesiv, scopul nu este aflarea adevărului, scopul este măsură preventivă și oferirea unor ținte..
Întrebarea contrară ar fi în felul următor : De ce Parchetul nu procedează corect ?! De ce Parchetul nu oferă dreptul de a consulta dosarul ?! De ce procurorul de caz nu se pronunță pe dreptul de a consulta dosarul ?! De ce procurorul de caz nu trece toate probele la căile de inculpare?! Care sunt motivele pentru care nu respectă procedura ?! Care este interesul ?!
Nevoia de dreptate este cea mai mare nevoie a oamenilor! Să nu uitam că, de-a lungul istoriei, toate războaiele și toate nenorocirile s-au dus în numele dreptății. Omul, în esență lui, nu poate trai fară dreptate.
În cazul de la Cojasca, cu primarul Victor Gheorghe, avem orice, mai puțin dreptate, mai puțin adevăr, mai puțin legislație respectată (Va urma).
Leave a Reply