February 14, 2025
News Ticker

Cazul Cojasca, Victor Gheorghe! Află ADEVĂRUL abuzurilor comise în urmărirea penală!

In Romania, dupa intrarea in vigoare a noilor coduri de procedura penala, din anul 2014, intreaga politica penala s-a schimbat. Tara noastra, pentru a adera la sistemul european de justitie, pentru a veni in concordanta cu practica CEDO, a decis ca un proces penal trebuie sa respecte caracterul de echitabilitate. Echitabilitatea si egalitatea “armelor” presupune ca o persoana, care face parte dintr-un proces penal, sa participe, efectiv, impreuna cu avocatul, la toate actele de urmarire penala si nu sa participe, ca inainte de anul 2014, doar in faza judecatii, cand se afla in fata unui judecator si, in acel moment, instanta de judecata era investita pentru rechizitoriu si, pentru prima data, persoana acuzata vedea probele care sunt impotriva sa. A venit legiutorul roman in 2014, obligat si de practica CEDO si de Curtile pentru Justitie, si a decis ca urmarirea penala, care este faza incipienta a oricarui proces penal, prima faza a procesului penal, sa fie deschisa, astfel incat persoana cercetata sa poata, efectiv, sa participe, sa sprijine urmarirea penala, sa-si promoveze propria aparare, iar procurorul sau organul de ancheta, care este procurorul de caz sau organul de urmarire penala al Politiei Judiciare, sa aduca probe, atat in favoarea persoanei cercetate, cat si in defavoarea acesteia. Deci, este o obligatie de rezultat, aceea de a pastra un echilibru, practic, acest principiu al loialitatii administrarii probelelor, din art. 101 si 102 Cod de Procedura Penala, vorbeste, oarecum, de o impartialitate a organelor de urmarire penala, care trebuie sa fie rece, sa simta acest demers judiciar, fara a avea vreun interes ascuns. Interesul organelor de urmarire penala reiese, in primul rand, din miza pe care o acorda fiecarui dosar penal si modul in care se comporta cu persoana cercetata.

In Romania, dupa intrarea in vigoare a noilor coduri penale, care a reprezentat o aliniere a politicii penale romanesti la politica europeana, prin care persoanei cercetate i s-a permis accesul la urmarirea penala, ca sa poata sa vada probele in timp util si sa-si pregateasca apararea in timpul administrarii probelor impotriva sa, conditie esentiala la un proces echitabil, aduce 2 noutati esentiale, acela ca este reglementat, pentru prima data, singurul act de acuzatie in materie penala, care este ordonanta de punere in miscare a actiunii penale. Unicitatea actului de inculpare o regasim in art. 14, alin. 2 Cod de Procedura Penala, care spune ca actiunea penala se pune in miscare prin actul prevazut de lege, deci, nu vorbeste de acte, ci de act. La art. 309 avem punerea in miscare a actiunii penale. Din coroborarea celor 2 articole de lege, 14 alin 2 si 309, deducem ca,in Romania, avem un singur act de inculpare penala, care se numeste Ordonanta de Punere in Miscare a Actiunii Penale. In materie contraventionala avem procesul verbal de contraventie sau amenda, in materie fiscala avem decizia de impunere fiscala si exemplele pot continua. Deci, legiutorul a fost foarte consecvent cand a stabilit exact modalitatea prin care statul exercita puterea asupra cetateanului sau, mai bine zis, forta coercitiva.

Ca o persoana sa ajunga, de la calitatea de cetatean, pur si simplu, la calitatea de inculpat, trebuie parcurse cateva etape, in mod obligatoriu! Prima etapa este faza suspectului, art. 305 Cod de Procedura penala, care vorbeste de indicii si suspiciuni rezonabile. Dupa ce ai facut o persoana suspecta, cand aduni probe si se contureaza, oarecum, comiterea unei infractiuni si probele incep sa se contureze, atunci organul de urmarire penala il cheama pe suspect, il face inculpat si pune in miscare actiunea penala impotriva sa. Practic, in acel moment, statul si-a exercitat acuzarea impotriva ceteanului, insa, care este marea problema ?! Pentru ca o persoana sa fie audiata in calitate de suspect trebuie sa-i aduci la cunostinta calitatea de suspect. I se comunica o citatie la domiciliu sau, in cazuri de exceptie, un mandat de aducere, daca persoana refuza sau nu este de gasit. Odata ajunsa la Politie, persoanei, in calitate de suspect, i se aduc la cunostinta drepturile, se intocmeste un proces-verbal de aducere la cunostinta a drepturilor, printre care : dreptul de a nu da nicio declaratie, dreptul de a consulta dosarul, dreptul de a consulta un avocat s.a.m.d. Odata aduse la cunostinta aceste drepturi, organul de urmarire penala te intreaba : Ce-aveti de spus ?! Cetateanul, pus in fata unei asemenea situatii, poate sa zica: da, dau o declaratie, nu, vreau sa studiez dosarul inainte sau dati – mi sa citesc ordonanta. Ideea este ca atitudinea suspectului, oricare ar fi ea, este profund legala si acoperita prin lege. Suspectul are dreptul la non autoincriminare sau la tacere sau dreptul sa dea declaratii sau dreptul la tacere, ca sa studieze dosarul si pentru ca, ulterior, sa vina el si sa completeze propria declaratie.

Nu este normal ca, unei persoane, sa-i prezinti doar o ordonanta de o pagina, doua, si sa-i ceri un punct de vedere fara ca el sa aiba posibilitatea sa studieze, in concret, dosarul.

In cazul primarului de la Cojasca, Victor Gheorghe a fost martor, citatie, mandat de aducere, si a fost audiat in calitate de suspect. Victor Gheorghe nu a primit o citatie, in calitate de suspect. Diferenta intre calitatea procesuala a unei persoane, de suspect sau inculpat si martor este una de esenta. Martorul este obligat, conform legii, sa declare tot ceea ce stie, in caz contrar, putand comite infractiunea de marturie mincinoasa, martorul pune mana pe Biblie si jura pe Dumnezeu si pe religia sa ca spune adevarul. Pe Victor Gheorghe, organul de urmarire penala l-a chemat in calitate de martor, i-a pus intrebari directe de suspect, ori, problema asta a fost discutata la nivel de specialisti. In momentul in care tu chemi o anumita persoana si pui intrebari acuzatorii, deja, el nu este martor, el este deja un suspect deghizat in martor, dar tu folosesti Institutia Martorului, care are niste repercusiuni asupra persoanei, morale, daca pui mana pe Biblie, sau judiciare, daca minte, ca sa- l fortezi sa spuna ceva, ceea ce el nu vrea. Lucru care este interzis de lege si sanctionat cu nulitatea. Mai mult decat atat, dupa ce Victor Gheorghe a devenit suspect, avocatii au spus : invocam dreptul la tacere, vrem sa studiem dosarul! In mod normal, urmarirea penala nu mai poate continua, pentru ca trebuie sa studieze omul dosarul, ca sa participe, efectiv, la urmarirea penala. Trebuie sa participe, ca de-aia i se da dreptul, de-aia il si intreaba, ce-ai de zis sau acestea sunt drepturile procedurale. In Romania, mare parte, ii spui omului drepturile procedurale, ii creezi aparenta ca are niste drepturi si-apoi tu i le incalci, trecand mai departe.

In cazul lui Vicor Gheorghe, desi i s-a spus care-i sunt drepturile si el si-a exercitat un drept, acela de a consulta dosarul si apoi a da declaratie, organul de urmarire penala l-a ignorat si a trecut direct la retinerea sa. Cu privire la cererea de consultare nu a existat nicio solutie, nicio admitere sau respingere (Va urma).

Facebook Comments Box

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*


This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

UA-109162589-1