Ne aflăm astăzi aici, la Mănăstirea Dealu – sanctuarul națiunii române, necropolă voievodală munteană – de la a cărei sfințire se împlinesc anul acesta 520 de ani, pentru a omagia și comemora pe marele erou Mihai Voievod Viteazul, de la a cărei moarte martirică se împlinesc 420 de ani.
Primul mare unificator al românilor, Mihai Voievod Viteazul este una din cele mai importante personalități ale istoriei noastre, simbol al unității naționale, sprijinitor al Bisericii strămoșești și apărător al neamului românesc în vremuri de restriște.
Pildă de evlavie creștină, iubitor de Biserică și apărător al neamului nostru, într-o perioadă istorică grea, Mihai Voievod Viteazul s-a remarcat drept unul din cei mai de seamă apărători al civilizației și valorilor creștine, reușind să stăvilească pentru o clipă imensa putere a Imperiului otoman și să ofere speranță creștinilor că eliberarea de sub asuprirea Semilunii este posibilă.
Cu mult curaj și disponibilitate, Voievodul martir a sprijinit opera misionară a Ortodoxiei românești, ctitorind biserici și mânăstiri, oferind demnitate și ajutor clericilor în misiunea lor pastorală, precum și întărind rolul Bisericii noastre strămoșești în societatea acelui timp. Astfel, a ajutat în mod consistent pe românii din Transilvania, conferindu-le preoților ortodocși aceeași demnitate ca și a clericilor celorlalte confesiuni creștine, a repus Mitropolia ardeleană sub oblăduirea celei de la Târgoviște, ca în vremea lui Mircea cel Bătrân, a numit Ierarhi români la Muncaci și Vad, a adus preoți munteni în parohiile ardelene vacante, a extins autoritatea Mitropolitului de Alba Iulia, a ctitorit numeroase biserici și mânăstiri, dintre care amintim numai de: ansamblul mitropolitan din Alba Iulia, Mânăstirea Mihai Vodă din București, biserica din Ocna Sibiului, cea de la Târgu Mureș, ori cea a Mânăstirii Râmeți.
Atât de mult a fost iubit în Ardeal și nu numai, încât imaginea chipului său, adesea, era pus alături de icoane, pe peretele de cinste al casei, spre Răsărit. Cel mai sigur, alături de imaginea Sf. Voievod Ștefan cel Mare, cea a lui Mihai Voievod Viteazul a rămas cel mai bine impregnată în mentalul popular, fiind iubit și cinstit de înaintașii noștri cu o deosebită evlavie.
„Cavaler al lui Hristos şi apărător al creştinătăţii“, cum îl numea papa Clement al VIII-lea, Mihai Viteazul a avut o viață spirituală intensă, puternic ancorată în principiile evanghelice ale vieții întru Hristos. Pentru aceasta a acționat ca un adevărat urmaș al bazileilor bizantini, prin întreaga sa activitate în favoarea Bisericii fiind văzut de creștinii, mai ales de cei din Răsărit, ca o speranță de izbăvire de urgia otomană și un ilustru conducător creștin.
Voievodul Mihai Viteazul a fost un strălucit conducător al neamului nostru în vremuri tulburi. Izvoarele istorice mărturisesc despre credința și spiritualitatea Voievodului Martir, despre atașamentul puternic față de credința ortodoxă și despre sprijinul deosebit pe care l-a acordat Ortodoxiei românești.
Activitatea pe care Voievodul Mihai Viteazul a depus-o în slujba Ortodoxiei româneşti şi a Creştinătăţii europene mărturiseşte despre eroismul şi sfinţenia sa, despre modelul de viaţă şi acţiune pe care domnul român îl propune generaţiilor de după el.
Viața sa duhovnicească, intensă și pilduitoare, plină de evlavie, eroismul faptelor sale de arme, marea sa contribuție la sprijinirea misiunii – pastorale a Bisericii noastre, precum și la apărarea Creștinățătii și a Europei în vremuri întunecate, îi conferă Voievodului Mihai Viteazul îndreptățirea de a fi făcute toate demersurile pentru canonizarea sa.
Ca o relicvă sfântă, cinstitul său cap se află depus întru așteptarea slăvitei Învieri aici, în biserica Mânăstirii Dealu – important loc de pelerinaj național, străjuind această veche vatră de spritualitate ortodoxă, dimpreună cu istorica capitală munteană, Târgoviște-Cetatea Voievozilor și a Ierarhilor Țării Românești, spre neîntreruptă amintire a glorioaselor sale fapte, pline de sfințenie și eroism, pentru luminarea generațiilor viitoare.
Unirea Țărilor Române din anul 1600, evenimentul central al domniei sale, a reprezentat o cristalizare a speranței de unitate națională ce a marcat toate epocile de după acest eveniment, oferind o deosebită intensitate dorinței de veacuri a românilor de a se uni într-o singură țară. Din acest motiv, personalitatea sa este astăzi deosebit de actuală, căci el este unul din precursorii unității noastre naționale, un exemplu de viață duhovnicească aleasă, de eroism și de patriotism, de angajament jertfelnic în slujba Bisericii și a neamului românesc.
Exemplul său de unitate națională a rămas de-a lungul secolelor în inimile multora din conaționalii noștri, oferindu-le inspirație și putere de a lupta pentru propășirea și mai binele neamului românesc.
Să ne dăruiască Bunul Dumnezeu puterea de a ne ridica la înălțimea chemării noastre spirituale și naționale, pentru a fi demni urmași ai Marelui Voievod Martir Mihai Viteazul!
† N I F O N
Arhiepiscop şi Mitropolit
Leave a Reply