MEDITAȚIE ÎN SFÂNTA ȘI MAREA VINERI
SĂ NU UITĂM SĂ FIM OAMENI, DUMNEZEU ÎNSUȘI ȘTIE SĂ FIE!
Idei, ideologii, doctrine și ambiții de tot felul au avut mereu, de-a lungul timpului, începători și susținători care au sedus, au amăgit, au amărât și au distrus oameni. Mulți s-au crezut cu vocația de a fi lideri ai vremurilor lor, au dorit să conducă după pofta inimii lor, și-au promovat viziunea despre lume și viață și au așteptat să fie adulți. Sărmanii, vânători de vânt și căutători de iluzii, au crezut că e un mizilic să conduci pe alții și să creezi vise. O singură probă nu au trecut-o, fiindcă nu au murit pentru ceea ce au promovat și au pus în aplicare, iar puținii care au fost prinși de multe interese și martirizați, nu au murit binecuvântându-i, iertându-i și iubindu-i pe cei ce au făcut-o!
Unul Singur a făcut acest lucru – Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu Întrupat! A murit ca om în cel mai dumnezeiesc mod posibil, din iubire, cu iubire și pentru iubire, cum nimeni nu a mai făcut-o până azi și nici nu o mai poate face. El ne-a arătat că a vrea să fii lider nu-i un păcat, dar a nu te sacrifica pentru ceea ce propovăduiești, înseamnă ipocrizie! Realitatea ne arată pe deplin acest lucru!
Mai mult decât atât, El ne-a descoperit sensul adevărat al suferinței. Sigur, nimeni nu-și dorește suferința, cu toții credem că e ceva rău, în mod cert, niciodată nu vine de la Dumnezeu, dar nu-i putem nega realitatea și nici nu putem fugi de ea. Suferința ne arată răul în acțiune dar și altceva – că atunci când suntem gata să o înfruntăm, cu înțelepciune și curaj, asemănându-ne Lui, Celui Crucificat și pătimind, sprijiniți de puterea harului Său, o transformăm într-un mijloc al mântuirii.
Suferința e rea, întotdeauna, dar când avem conștiința că nu suntem nicicând singuri în ea și că El, Domnul este cu noi și suferă împreună cu noi, atunci ea sculptează în noi, cu artă, o capodoperă a harului.
Și atunci, vai de persecutori, de creatorii de suferință și de cei ce umilesc chipul lui Dumnezeu, neînțelegând că noi toți suntem umanitatea, legați prin fire tainice, adânci și nevăzute, iar de suferința unuia sau altuia, chiar de nu vrem, suntem afectați toți, chiar de nu știm!
Făcând răul, nu ai cum să scapi de el, căci e al tău, făcut de tine și chiar de-l trimiți la alții, fiind al tău, se reîntoarce la tine, creație a ta fiind, ce te caută cu obstinație.
Apoi, să nu uităm, mai ales astăzi, pe toți cei aflați în suferințe, în boli groaznice, în singurătate și mari nevoi, deoarece chipul suferind al lui Hristos se reflectă în viața lor și trebuie să-L vedem și să-L cinstim ajutându-i! Căci da, El este în chipul celui bolnav, aflat pe un pat de spital, în chipul copilului suferind și mergând spre moarte, fără nicio vină, în chipul săracului care nu reușește să-și potolească foamea sa și a familiei sale, în chipul celor mulți și umili și cărora prin nepăsare le răpim mângâierea solidarității, iar nouă, celor nepăsători, ne facem hatârul de a ne lipsi de scări spre Rai.
Poate, anul acesta, Vinerea Marea va lăsa ceva mai multă bunătate în noi, Îi vom permite să ne învețe mai mult ce este viața și ce nu-și are rostul în ea, dar mai cu seamă să încetăm a lupta pentru Baraba zilelor noastre, pentru acei hoți de iubire, de sens și de bunătate și-L vom alege mereu, iar și iar, numai și numai pe El , Domnul și Stăpânul vieților noastre, care cu îndelungă răbdare a suferit pentru noi și așteaptă întoarcerea adevărată la El.
Între Baraba și Pilat se scrie istoria trădării și înstrăinării noastre de Dumnezeu, Tatăl Cel ceresc, dar și adâncul suferinței și al neputinței de a fi cu adevărat ceea ce trebuie să fim, buni, iubitori, milostivi, generoși, iertători, solidari, adică oameni!
Pr. Ionuț Ghibanu – Vicar Eparhial Arhiepiscopia Târgoviștei
Leave a Reply