February 23, 2018

Campion în medalion! Nicolae Guțoiu, un antrenor uriaș

Profesorul Nicolae Guţoiu parcă este dintotdeauna pe stadionul din Târgovişte, pregătind atleţi. Îl găseşti acolo şi pe ploaie, şi pe caniculă, şi pe geruri cumplite, vocea sa puternică răsună peste sportivii care îl ascultă disciplinaţi. Născut pe 24 iunie 1956 la Perşinari, localitatea care l-a dat şi pe marele cântăreţ de muzică populară Ion Dolănescu, Nicolae Guţoiu şi-a descoperit marea pasiune pe timpul liceului, după care şi-a dezvoltat-o la facultatea de sport urmată la Bucureşti, unde a lucrat cu renumitul profesor de atletism Gheorghe Rugină. A devenit la rându-i antrenor, iar locul său în atletismul dâmboviţean este unul de frunte. Nicolae Guţoiu a lăsat în urmă sportivi uriaşi, cu George Preda, Cătălin Oprea sau Alina Alexandru în fruntea listei, plus noua senzaţie Cristian Stoean. Pasiunea pentru atletism a rămas nealterată, din păcate, copiii nu prea mai sunt atraşi de sport, marele of al profesorului Guţoiu. Ca un profesionist cu viziune, trage un puternic semnal de alarmă, care trebuie receptat la nivelul întregii societăţi româneşti.

Dacă ați putea să o luați de la capăt, ați mai alege atletismul?

– Da, tot atletism aș alege, pentru că mi-a plăcut foarte mult. Este un sport care îți dă speranță, dârzie și tărie de caracter, pentru a putea ajunge să faci performanță. E foarte important să-i mobilizezi pe acești copii, chiar dacă nu câștigă foarte mult din acest sport, dar câștigă în viață, îi întărește pentru viitor.

Cum a apărut atletismul în viața lui Nicolae Guțoiu?

– Eram elev în clasa a X-a la Liceul Nr. 2 Petrol din Târgovişte, când profesorul Sandu Marin m-a chemat la un cros al tineretului, pe care l-am și câștigat. M-a luat apoi în echipa județului pentru Cupa României și m-am impus la primul meu concurs adevărat la Tg. Jiu, în probele de 800 și 1.500 de metri. Apoi am mers la facultate la București, unde am lucrat cu domnul profesor Rugină Gheorghe. Am fost vicecampion național și medaliat cu bronz la ștafetă 4×400 metri, rezultate bunicele. Am făcut și alte sporturi, ca de exemplu lupte. Sunt văr cu frații Rădulescu și am stat la ei în gazdă șase ani. Am mai practicat handbal, fotbal, dar și volei cu regretatul profesor Enache Tudose. M-a atras în mod special atletismul și cum eram un sportiv masiv, de 75 de kilograme, m-am axat spre probele de 400 și 800 de metri. Am alergat 1 minut și 50 de secunde la 800 de metri și am fugit 400 de metri în 49 de secunde.

Ați prins celebra Daciada.

– Îmi aduc aminte cu plăcere de Daciadă și e mare păcat că nu se mai organizează așa ceva. Să știți că pe vremea comunismului era mai mult interes pentru sport, pentru atletism. Sindicatele de pe lângă anumite întreprinderi investeau în domeniul sportiv, inclusiv în baze sportivele, în care nu s-a mai intervenit după 1990. Și stadionul de la Târgoviște e tot de atunci, doar că pista de atletism a ajuns sub orice critică. Nu știu cum au reușit acești copii să obțină rezultate la nivel național și chiar internațional, gen Oprea Cătălina, Preda George, Stoean Cristian sau Alexandru Alina. Cineva ar trebui să se ocupe și de problema noastră de la stadion, unde să se facă o pistă de atletism adevărată, pentru toți oamenii din acest oraș. S-au mai băgat niște bani în ea, dar acum a ajuns pământ, o mocirlă. Norocul nostru este că alergăm pe pista pentru bicicliști din Parcul Chindia sau spre Mănăstirea Dealu. În jurul județului nostru, la Pitești sunt două stadioane de atletism, plus la Snagov, Poiana Brașov sau prin alte părți. Gândiți-vă că suntem cinci antrenori la stadion și stăm într-un singur vestiar, cu un spațiu de 4 metri pe 4.

Dacă Clubul Sportiv Școlar Târgoviște nu ar fi avut un cămin și o cantină, ați mai fi putut să faceți performanța din prezent?

– Nu. E foarte important să ții legătura cu un sportiv, să-i oferi cazare, masă și să poți face două antrenamente pe zi. Am fost la lot peste 10 ani și am văzut că nu ai cum să te bați cu cei care respectă un program competițional și au toate condițiile.

Copiii vin singuri către atletism sau faceți eforturi mari la nivelul selecției?

– Foarte greu mai vin copiii către atletism. Mergem prin școli, discutăm cu toți cei responsabili, însă din 20 de copii pe care îi selectăm, dacă mai rămâne unul sau doi.

Este îmbucurător că atleții reprezentativi pe care ia-ți pregătit au continuat în sistem și profesează.

– Oprea Cătălina este profesor în Abu Dhabi, Alexandru Alina predă în județ, pe lângă Titu, Curti Petrică a profesat și el, Preda George este antrenor la Clubul Sportiv Târgoviște, iar Stoean Cristian este la Facultatea de Educație Fizică și Sport.

Pe lângă anumite calități fizice, ce-i mai trebuie unui sportiv pentru a ajunge la un nivel performant?

– Dăruire, forță de muncă și să nu dea înapoi niciodată. Trebuie mers doar înainte. Toată lumea spune că sunt un profesor dur, însă nu este așa. Eu le vreau doar binele copiilor, în sensul că orele de antrenament să le folosim cu adevărat.

Care a fost cea mai mare realizare a dumneavoastră ca antrenor?

– Când am antrenat lotul național și am luat 10 medalii cu echipa României la Campionatul European de la Tampere, cu record mondial și european la Oprea Cătălina.

Ce dorință ați mai avea în atletism?

– Singura dorință ar fi să trimit un om la Olimpiadă. La Mondiale sau Europene de seniori și juniori, Balcaniade am trimis sportivi, care au făcut multe recorduri.

Anii trec și vă apropiați de vârsta pensionării. Mai aveți în intenție să continuați sau vreți să vă retrageți în liniște?

– Eu aș vrea să continuu, însă copiii nu mai vin, iar asta e cea mai mare tragedie. La atletism e greu, tinerii preferă să meargă mai degrabă într-un bar sau într-un club. Atletismul e un sport dur, dacă nu faci kilometri de alergare, nu ai ce căuta. În special în fond și semifond, dacă lipsești două-trei zile de la antrenamente, o iei de la capăt. Eu le las sportivilor numai două zile libere de Crăciun și de Revelion, după care reluăm activitatea.

sursa: CSS Târgoviște

 

Facebook Comments

Be the first to comment

Leave a Reply

UA-109162589-1